Contributeurs

mardi, mars 30, 2010

ne-am mutat!

mesaj important.
În atenţia tuturor cititorilor!
adresa la care poate fi accesat acest blog s-a schimbat, devenind: 
http://papabembe.blogspot.com/
vă mulţumim pentru înţelegere. 
pentru a vă acorda timp ca să operaţi modificarea sus-menţionată, păstrăm acest mesaj până în data de 6 aprilie a.c
vă mulţumim.
şi nu uitaţi: pentru sănătatea dumneavoastră, evitaţi excesul de normalitate, seriozitate şi decenţă.. 
dacă în urma citirii acestui blog apar efecte neplăcute, adresaţi-vă medicului sau farmacistului. ei nu vă vor oferi nici un leac. la fel, nici noi.

Noi nu suntem normali, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră , new entry

Romulus şi Remus amândoi sunt de o mamă, de-o făptură şi de-o samă, în plus au acelaşi suflet. Sufletul e bicameral, mobilat cu multe sertare, că, deşi au sufletul mare, spaţiul locativ e limitat. Sertarele au sentimente şi în ele sunt adăpostiţi oameni. Eu stau la 248B.

Remus îşi ia, când şi când, câmpii. El are trei câmpi, dar îi mai ia şi pe-ai lui Romulus, fapt care-l enervează pe acesta din urmă şi, ca atare, îşi ia şi el munţii. Şi-i ia şi pe-ai lui Remus, în compensaţie. Cu toţii ştim că şi câmpii, şi munţii sunt necesari prozei absurdului.

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei. Faze cu Mila Jovovich

· Cu prilejul sfintelor sărbători de primăvară şi reunirii celor două/doi Paşti, pe DN Piteşti-Câmpulung s-au început plombările specifice anotimpului. Astfel, medicele şi medicii dentişti cuprinşi în intervalul închis Piteşti-Câmpulung au ieşit cu toate sculele din dotare, mai puţin scaunele, la plombare. Mila Jovovich încă n-a trecut să-i vadă.

· În Piteşti prognoza concedierilor este sub media naţională. Media fiind aşezată la tribuna premierului Boc, dedesubt au loc maximum 10 persoane de aceeaşi statură, fapt care ne face să ne bucurăm. Şi Mila Jovovich se bucură, dar spune că preferă bărbaţii mai înalţi.

· În piaţa Milea se va desfăşura într-o perioadă incertă Târgul colecţionarilor de ouă. Vor fi expuse ouăle numărate ale lui Năstase pe termopane, oul de anul trecut făcut de internaţii de la Colibaşi, ouă Kinder fără surprize sau cu, ne mai gândim, oul lui Columb – expus special în Graalul proaspăt găsit -, oul sau găina, oul de ornitorinc cu laptele aferent. Cătălin Botezatu va prezenta colecţia de primăvară-vară la lenjerie de ouă şi Mila Jovovich va veni cu o colecţie internaţională de ouă de colecţionari.

· Joi, începând cu ora 16, piteştenii sunt aşteptaţi la ceremonie de vopsire în roşu a maşinilor de poliţie, urmând ca duminică, după dezlegarea microfonată de slujitorii bisericii, să aibă loc ceremonia de ciocnire, tot pe autostradă, la km. 34. Intrarea e liberă, ieşirea – cu co-plată. Mila Jovovich va trimite doar un discurs, fiind ocupată cu filmările.

· Surse de încredere ne informează că în noaptea de Înviere premierul Boc va veni la Piteşti. Motivul este Biserica Sf. Nicolae cu ceas, singura din ţară pe măsura premierului. Va fi însoţit de o comisie de preşcolari de la Grădiniţa cu program săptămânal de la Apaca. Mila Jovovich e creştină?

· Ne-am interesat pentru dumneavoastră: la Sediul Filialei Piteşti a USR se pot plăti taxe şi impozite de orice fel, dar nu se pot da chitanţe. De asemenea, nu poate fi văzută acolo nici Mila Jovovich.

· Primesc donaţie pui de Beagle, vârsta maximă – 6 luni. Mila Jovovich n-are deocamdată nici o treabă la faza asta, poate Brigitte Bardot.

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei. Aceeaşi zi. Transmisiune de la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean. Un reporter cu totul special.

    Ca în fiecare zi de luni, ne adunăm cu toţii în toaleta femeilor, unde Georgescu, tânărul medic rezident ne face revista presei.
   Înainte avea prostul obicei de a ne toca cu ziarele în fiecare zi, ba chiar de mai multe ori într-o zi, dar de când pacientul Stan i-a dat cu laptopul în cap, rezidentul ezită să ne mai streseze şi pare că dă dovadă de un comportament oarecum decent, asta în pofida faptului că nu vrea nici în ruptul capului să renunţe la locaţia în care au loc reuniunile noastre săptămânale. De ce alege toaleta femeilor, asta nu am înţeles niciodată, poate şi pentru că nimeni nu a avut curiozitatea să întrebe.
   Revista presei e de fapt o şedinţă de psihodramă, în care fiecare dintre noi trebuie să jucăm rolul personajului despre care se aduce vorba în dezbatere.
   Astfel, cu toate că asta a fost acum două zile şi cu toate că suntem în plină zi, pacientul Pendiuc ţine morţiş să serbeze Ziua Pământului, stingând becurile, chiar şi pe cele care nu au fost aprinse sau care sunt arse şi pe care nu mai vine nimeni să le stingă.
   Pacientul Putin profită de acest moment şi anunţă un atac terorist cu bombă.
   Baconski se aşează cu curul în chiuvetă şi, luând un chiştoc găsit aprins în coşul de hârtie igienică, confirmă: "Da, au explodat două bombe sexi din Ukraina, pe când stăteam cu ele în jacuzzi".
   În timpul ăsta, intră Ana, melancolica de la salonul 16, şi ne zice abia şoptit: "Mai staţi mult, că eu mă cac pe mine? Am câştigat la un concurs de poezie. Vreţi să vă citesc ceva?"
   "Nu", o repede Băsescu. "Doctorii m-au operat de zece ori pe creier, dar de patru ori m-au operat degeaba. Sunt toţi nişte tâmpiţi." După care adaugă laconic: "Du-te şi te cacă în grădină, că noi avem treabă!"
   Femeia se retrage, spunând în gând o poezie.
   Ministrul Apărării se aruncă cu capul în veceu, de unde ne anunţă că cele trei F14 second hand ale noastre au încheiat o colaborare cu cele două MIG-uri noi ale moldovenilor şi, că de acum încolo, dacă ne supără cineva vom trece la represalii şi vom distruge toată lumea.
   Intră femeia de serviciu, care, exact când să punem la punct strategia de distrugere a lumii, şi ne ia la rost:
   "Hai, fiecare la salonul lui, că eu trebuie să spăl pe jos!"

lundi, mars 29, 2010

Câteva scurte precizări în chestiunea dualismului polifonic Remus-Romulus sau, mai pe scurt, când tata a cunoscut-o pe mama.


                                           acest text este dedicat prietenului meu, pe care nu l-am cunoscut niciodată
   Pentru a înţelege în mod just şi a aprecia întocmai valoarea artistică şi istorică a faptelor ce urmează a fi relatate, vă voi ruga, mai întâi, să vă aşezaţi comod într-un balansoar imaginar, suspendat între amintirea primului sărut şi degetul mijlociu cu care Dumnezeu l-a desemnat pe cel ales întru răscumpărarea sufletelor noastre, carele au fost amanetate în hipermarketul Heaven pentru un borcan de compot din mere verzi. Se recomandă ca sus-numitul deget a fi cu mare taină înfăşurat în rouă femeiască, ce se scurge la ceas de uitare, când luna se împlineşte pe sine din privirile celui care nu cutează şi a celui care nu cuvântă.
   Aceştia, pe numele lor adevărat, Remus şi Romulus, au sosit în oraşul nostru, unul călare pe mătură, celălalt călare pe un fir de praf, dar din pricina zarvei iscate, niciodată nu s-a putut spune, fie şi aproximativ, cine e Remus şi cine e Romulus, după cum nimeni nu a putut pune vreodată chezăşie că cei doi au existat aievea.
   În ciuda acestor câteva minore îndoieli, altfel fireşti, de e să ţinem seamă de vârsta fragedă a omenirii care se spune că ar fi fost martoră la aceste întâmplări, iată că omenirea, aşa fragedă cum era, i-a adoptat fără rezerve pe cei doi pribegi, ocazie cu care i-au şi iniţiat în taina Sfântului Botez, numindu-l pe Remus Romulus şi idem, şi aceasta pentru a fi bine deosebiţi între ei.
   Întâmplarea fatidică a făcut însă ca, printr-un efect ce va rămâne în veci nedezlegat, autorul acestor rânduri să poarte şi el numele de Remus, asta după ce bunicul lui se numea Romulus. Romulus avea un frate, pe nume Remus, iar Remus, nepotul lui Romulus şi al lui Remus, avea un văr, pe nume Remus. Romulus era tatăl mamei lui Remus, însă despre mamă nu se poate spune nimic, aceasta apărând în actele de naştere ale lui Remus cu indicaţia „necunoscută”. Remus a avut doi taţi, dintre care unul reparator de ceasuri, iar celălalt fugit în mod clandestin de acasă, într-o seară când toată lumea era plecată la cimitir, fiind miercuri, 1 Noiembrie 1974, când se sărbătorea Ziua Morţilor, dar şi ziua de naştere a lui Remus, vărul lui Remus, care se născuse ziua, pe la ora 3.
   Romulus a fost ofiţer în armata română, de unde a fost luat prizonier, până în ziua de azi, uniforma lui stând aminitire în cuierul dintre lumea văzută şi lumea nevăzută. Fratele lui, Remus, e medic, în acestă calitate el oblojind-i rănile şi având grijă ca amintirea să nu îi fie ştearsă de pe mantaua ciuruită de gloanţele cu care a fost onorat de cele două armate împotriva cărora a luptat: cea rusă, cea germană, dar şi cea română, din care, greşit se spune că ar fi dezertat.
   Remus, vărul lui Remus, stă în aceeaşi casă de la ţară, de unde toată lumea a plecat la cimitir şi de unde nu s-a mai întors niciodată, chiar dacă Ziua de 1 noiembrie a trecut de mult şi acum se apropie Învierea celui desemnat prin degetul mijlociu, Înviere la care se zice că ar fi fost martor tot necredinciosul, care cu acest prilej a putut să pună acelaşi deget şi să constate că tot ce se povesteşte aici este aievea. În partea dreaptă a casei, curge roua femeiască, din care numai cel îndelung iniţiat în tainele lumii se poate adăpa. În partea stângă, cresc două coline, pe care noaptea pasc turme de unicorni şi de dragoni, de diferite forme şi de diferite culori, pe care însă nimeni nu le-a văzut vreodată. Tatăl lui Remus, sădeşte când şi când un ceasornic care să măsoare timpul ce se scurge între cele două coline, dar cum distanţa dintre ele este mereu prea mare, ceasornicul trebuie dat mereu înapoi spre a-şi lua măsurătoarea de la capăt. În acest timp, celălalt tată a lui Remus, profită de clipa de neatenţie pentru a fugi de acasă, dar nici acesta nu reuşeşte să străbată distanţa dintre cele două coline şi atunci se vede nevoit să se întoarcă, spre a o lua mereu de la început. 
   Despre femeile din viaţa lui, Remus nu vorbeşte niciodată, oricare ar fi acestea şi oricare ar fi Remus. Poate şi pentru că toate acestea nu au existat niciodată. 
  

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei, 29 03

· Cum am intrat în săptămâna Patimilor, în cadrul programului rabla pentru ziare, dacă aduceţi la chioşc o Academia Caţavencu primiţi un Kamikaze. Sau nu. Dar merită încercat.

· La Bucureşti, sâmbătă, Ora Pământului 2010 s-a serbat cu mare însufleţire devenind din ora – orele şi din pământului – lanternei. Cu acest prilej s-au aprins lumânări romantice, s-au ridicat ode şi binecuvântări de patru litere la adresa Enelului, Primăriei, Preşedinţiei, ONU, NATO etc. Şi pentru că iniţiativa a avut un real succes, s-a repetat şi duminică, cum spuneam şi altădată, tot aşa dar altfel, acum durând doar o oră.

· Şi a fost Marea Debarasare. Mila Jovovich n-a participat, dar cei care n-au fost ieri cu salcie la biserică pot merge mâine, între orele 8 şi 16, cu nuiaua de alun la Curtea de Apel. Nu ştim dacă Mila Jovovich va participa.

· După ce în februarie Curierul zilei îi ura la mulţi ani lui Al. Th Ionescu (să-l odihnească Dumnezeu, a trecut un an de când a plecat), ieri Iulia Cojocaru o comite şi ea: cică fix pe 28 criticul ar fi împlinit 60 de ani. Nu, Iulia, ieri s-a împlinit un an de când nu mai e, în februarie ar fi împlinit 60 de ani. Tot pe tema Al. Th. Ionescu o dă-n bălării şi Argeş Expres, prin vocea informată via telefon a dlui Doru Bobi, care greşeşte la prima strigare două nume George Rizescu devine pentru el Sergiu (prietenii ştiu de ce) şi Mona Vâlceanu devine Vlăsceanu (Bobi ştie de ce. Sau nu).

· Întrebarea zilei S-a găsit Graalul. Dar al cui e, că nimeni nu l-a pierdut?!

R & R, ediţia de luni 29

Romulus vorbeşte cu o vertebră proprie, îi spune Eva-din-coasta-mea. Pentru Eva lui, ca să-i cumpere într-o zi o geantă fucsia Louis Vuitton, şi-a amanetat priveliştea de la geamul din dormitor şi n-a mai putut-o răscumpăra. Acum acolo cresc monumente tombale în care trăiesc morţi vii. Aceşti au renunţat la sportul naţional de primăvară-vară-toamnă – grătarul în spatele blocului – şi au adoptat stilul american: şi-au tras toţi coduri de bare şi numere seriale, dar se tem de crackuri şi patchuri, că nu s-au inventat vaccinuri pentru ele deocamdată.
Remus se droghează. Dimineaţa la prima oră îşi face o cafea, apoi aşază linii paralele şi le trage pe nas folosind un tub de pix albastru. Porneşte antena paranoică pentru internet, îşi pune bulina roşie pe frunte ca să nu mai fie obligat să scrie cu bipuri, intră pe blog şi moderează commenturi. Îşi cufundă mobilul în cana tot albastră cu Fanta Madness, să îndulcească din conversaţii, şi se întreabă: suntem oamenii sau copii făcute in China?

dimanche, mars 28, 2010

De ce Pendiuc trebuie sa ramana primar

Mentinerea locurilor de munca

Da, in Pitesti sunt gropi. Da, asta face traficul un infern, mai putin pe cel de influenta. La fiecare plomba pusa unei gropi de pe drumurile din Pitesti, participa de la 2 la 7 muncitori care, in alte conditii, nu ar avea unde sa
munceasca. Pentru fiecare groapa astupata - temporar - firmele de asfaltare isi iau comisioane din bani publici, din care directorii isi primesc salariile.

Promovarea turismului.

Din cauza celor mentionate anterior, Pitestiul arata ca o cetate medievala, asa este, dar asta atrage curiosi si turisti; Din Borlange, Suedia, din Bydgoszcz, Polonia, din Kragujevac, Serbia, din Chisinau, Moldova si din alte orase cu care Pitestiul se "infrateste" si semneaza protocoale de colaborare, primarul facand vizite in aceste orase aproape in fiecare an. Adica, face turism, deci il incurajeaza

Ordinea si disciplina dusa la nivel de lege

Ordinea intre directorii serviciilor publice ajunsi acolo prin numire, nu prin concurs, insa ordine, pe care primarul o impune prin frica si probabil santaj - emotional [ooo![ sau de alta natura. In orasul Pitesti este ca la tara, la tara sunt trei oameni importanti, primarul, medicul si politistul, la noi la oras tot trei: primarul, primarul si primarul, cu cele cinci mandate ale lui. Ordinea este mentinuta si de fantana muzicala din centru pentru ca atunci cand incepe sa cante si sa-si arunce spre vazduh culorile hipnotizante, trecatorii din centrul orasului
stau in ordine si se uita minute in sir la jerbele de apa care isi schimba ritmul, culoarea, intentia. Update, pentru colegul notru Alexandrescu: investitia a fost de 1.5OO.OOO de Euro, FARA TVA!

Pietele - cum spune si colegul nostru

Bine dar, in acele piete, poti cumpara tigari la jumatate din pretul legal impus, fara accize, taxe etc. Nu e asta ceva bun? Singura taxa este data, probabil , spre directorii de piete si spre politia comunitara

Transportul in comun[a] exista totusi

Am capatat un tic - inca unul: sa-mi verific buzunarele inainte de a urca in autobuz, de vreo 3 ori in timpul calatoriei, si dupa ce cobor din autobuz. Altfel spus, primarul, prin asigurarea unui mediu de calatorie optimizat, prin aceasta ma refer la prezenta controlorilor cu atitudine abuziva, a tiganilor emanand mirosuri intense, ce ajung pana in cele mai adanci locuri ale fiintei tale, m-a facut sa am mai multa grija de bunurile mele
si sa vreau sa merg pe jos. Tot transport, deci. Pedestru, dar nu se numeste la fel?

Din aceste motive, Pendiuc merita sa ramana primar. Pentru ca l-a[ti] ales. Din TOATE celelalte, nu.

Ducesa Du Mitras şi Directorul General de la Du Mitras&Co. Povestea celor două cinteze mecanice



  E primăvară. Două cinteze mecanice cântă pe copacul din faţa ferestrei noastre. La fiecare cinci minute, le întoarcem cu cheiţa şi le aşezăm la loc, pentru a-şi continua cântecul întrerupt. Facem aceasta opt ore pe zi, cu o rotaţie a cadrelor calculată după o formulă matematică pe care nimeni nu a înţeles-o vreodată, dar pe care fiecare dintre noi o aplică în mod ireproşabil.
   În aşteptarea timpului când vom învârti cheiţa, este strict interzis a face orice altceva decât să aşteptăm, deoarece orice altă activitate ar pângări cântecul cristalin al cintezelor.
   Aici trebuie făcute câteva precizări.
   În primul rând, chiar dacă am fi vrut şi tot nu am fi putut face altceva, întrucât aceasta a fost prima şi singura cerinţă a fişei postului. Au mai fost şi alte cerinţe, dar peste acelea s-a trecut mai uşor, unele omiţându-se a mai fi trecute pe listă, iar altele fiind ignorate, pur şi simplu.
   În al doilea rând, cântecul cintezelor este singura noastră raţiune de a fi, şi nimic din ceea ce ne înconjoară nu ar fi putut exista fără acesta. E, cum se spune, fundamentul ontologic al lumii, chiar dacă nimeni nu ştie exact ce vrea să spună acest lucru. Cert e că sunetele cintezelor mecanice au darul spranatural de a se materializa în fel de fel de obiecte inutile, dar care pot să transfigureze în aşa măsură pe cel care le ascultă, încât se simte cuprins de o bucurie şi de o exaltare fără seamăn. Unii au ales chiar să urmeze calea absolutei desăvâşiri, renunţând la viaţa lor personală şi hotărând să nu mai plece niciodată de la locul de muncă, în aşteptarea momentului în care le va veni rândul să întoarcă cheiţa magică, cu riscul de a se stinge din viaţă. Aceştia erau declaraţi sfinţi şi, după trecerea în Împărăţia Cintezelor Mecanice, puteau deveni, la rândul lor, mecanisme pe care ceilalţi le-ar fi întors cu cheiţa, asta desigur în cazul în care ar fi primit avizul favorabil din partea Mecanicului Suprem, lucru care se întâmplă, de ce să nu o spunem, extrem de rar.

   Lumea nu mai putea vorbi despre altceva decât despre minunile pe care le săvârşeau cele două cinteze şi asta nu pentru că cineva le-ar fi interzis dreptul de a vorbi, ci pentru că sunetul lor minunat era dincolo de cuvinte. Chiar şi în timpul conversaţiilor uzuale, nu auzeai decât expresii tip, cum ar fi:
  „Ai auzit, dragă, ce interpretare?”
  „Ce treceri subtile de la o tonalitate la alta!”
  „Ce spui de candenţă?”
  „O demonstraţie perfectă de virtuozitate!”
  „Ce duet strălucitor!”
  „Cine?”
   Pentru că, de cele mai multe ori, cei angajaţi în discuţii, vrăjiţi de profunzimea subiectului abordat, uitau de unde plecaseră şi se prăbuşeau în perplexitate, din care, în ciuda tuturor eforturilor, nu îşi mai reveneau niciodată.
   
   Păstrătoarea acestor taine era ducesa Carmen Du Mitras, verişoară terţiară cu Carmen De Bizet, care, neputând obţine acelaşi succes, alesese calea surghiunului, unde acum lucra ca menajeră într-un hotel devastat zilnic de huligani şi de bombardamente, ceea ce o făcea extrem de ocupată.
   La rândul ei, şi Du Mitras era extrem de ocupată, ceea ce demonstrează că asta era o trsătură de famile comună. Ea imortaliza şi monitoriza permanent cântecul celor două cinteze, filmând cu o cameră High Definition fiecare tresărirre metalică a penelor viu colorate ale frumoaselor păsări, surprinzând totodată perfecţiunea artei celor cărora le venea rândul să întoarcă cheiţa.
   Dar numărul celor iubitori de asemenea servicii era în continuă creştere şi mulţi dintre ei nu apucau într-o viaţă să se bucure de privilegiul de a fi ei cei care asigurau viaţa celor două cinteze, din momentul în care se întrerupsese şi până în momentul în care avea să se întrerupă din nou. Atunci, cei care nu aveau noroc sau cărora pur şi simplu nu le veniseră rândul, făceau o cerere oficială prin care solicitau ca în reîncarnarea viitoare să li se acorde totuşi acest privilegiu pe care, orişicât, îl aşteptaseră atâta. Şi asfel de cereri creşteau pe zi ce trecea, dovedind că lumea nu este chiar aşa cum se spune şi că, în general, are un scop precis în viaţă, atât în cea de acum, cât şi în cele care vin după.
   Cel care se ocupa de buna rânduire a a acestui univers centrat în jurul celor două cinteze era chiar soţul ducesei, nimeni altul decât  renumitul Director General de la Du Mitras&Co singura şi dealtfel cea mai mare firmă producătoare de cheiţe pentru cinteze mecanice.
   Acesta este singurul lucru care se ştie despre renumitul Director şi despre renumita sa firmă.
   Uneori, mai apare şi el la fereastră ca să asculte cântecul păsărilor şi atunci lumea poate observa că din colţul gurii acestuia se iveşte un surâs care prinde aripi şi începe să zboare. Dar cum fereastra e întotdeauna închisă, surâsul Directorului se izbeşte de peretele de sticlă, dându-şi, asemenea turturor celorlalte lucruri mai mult sau mai puţin artificiale, obştescul sfârşit.
   Acestea, ca şi multe altele, au fost şi vor mai fi filmate de Ducesa Du Mitras, păstrătoarea tainelor universului centrat în jurul celor două cinteze mecanice şi a minunatelor lor chei.  

samedi, mars 27, 2010

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei

   Începem ediţia de ştiri din această seară cu actualităţi din administraţia locală.
   Tudor Pendiuc este în continuare primar.
    S-a întors delegaţia-minune de la Chişinău, unde am înţeles că a făcut o brânză, un ou şi un cozonac, pe care le vor împărţi a doua zi de Paşti. Cum nu e vorba decât de o singură bucată din fiecare, acestea vor reveni, în urma tragerii la sorţi, celui care va răspunde corect la întrebarea: "Până când o să mai fie Pendiuc primar?"
   Culturale
   Din cauza salariilor din ce în ce mai mici, tot mai mulţi angajaţi ai orchestrei şi corului Filarmonicii aleg calea reconversiei profesionale.
   Astfel, trombonistul anunţă că că se apucă de cusut goblenuri, lăsând instrumentul în seama directorului general, singura persoană care mai are calificarea de trombonist.
   Coardele, acute şi grave, aleg o variantă mai ecologică , întrucât în perioada în care au activat la Piteşti au putut aprofunda cele mai bune metode de vânzare a castraveţilor în casa grădinarului. În locul acestora, vor fi aduse alte coarde, acelaşi director general spunând că a încheiat deja câteva contracte.
   Partida de suflători este şi ea pe cale să se desfiinţeze, fagotiştii, trompetiştii şi flautistele prinzând nişte contracte irezistibile ca umflători de baloane. Aici chiar că nu este nicio problemă, întrucât instituţia Primăriei are un excedent de suflători, unii dintre ei chiar de înaltă calificare.
   Corul va fi înlocuit cu brigada artistică alcătuită din câinii maidanezi, aceasta la solicitarea Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor fără Adăpost, îngrijorată de soarta patrupedelor care, în ultima şedinţă a Consiliului Local, s-au plâns că nu primesc nici un fel de indemnizaţie pentru lătrat la Lună.
   În rest, ceilalţi îşi vor păstra, ca şi până acum funcţia de figuranţi, ei semnând deja un contract cu Studiourile de la Buftea, unde vor juca în următoarele o sută treizecişapte de filme regizate de Sergiu Nicolaescu.
   Deci, e bine.
   Rutiere.
    La intersecţia Bulevardului Nicolae Bălcescu cu Strada Dumbravei a apărut un nou indicator, a cărui nerespectare va fi pedepsită exemplar de către autorităţile locale.
    Sănătate
    Centrul de Diagnostic şi de Tratament urmează a-şi schimba atât locaţia, cât şi destinaţia. Astfel, el va putea fi vizitat, începând cu a doua zi de Paşti, la subsolul Centrului Cultural, unde o echipă de doctori în istorie, filologie şi astrologie va sta la dispoziţia celor suferinzi de Complexul Geniului Neînţeles, cărora li se vor prescrie reţete gratuite sub forma de cărţi geniale, dar pe care nici măcar autorii nu vor reuşi să le înţeleagă.
   Tot aici va funcţiona Asociaţia Scriitorilor Anonimi, care nici până în ziua de azi nu s-au putut regăsi pe listele Uniunii Scriitorilor, pe cele ale Asociaţiei de Locatari sau în Evidenţa Cimitirelor. Sperăm că, prin gestul reparatoriu al tinerei directoare, geniile să-şi găsească, în sfârşit, rostul în lume. În caz contrar, ei vor fi avansaţi la gradul de genişti şi trimişi pe bani publici să conferenţieze la Universităţile în aer liber din Somalia, Irak, Afganistan şi Pakistan.
   Religie
   Mâine, cu ocazia Zilei Floriilor, vor fi sfinţite lalelele. Slujba de sfinţire va fi celebrată de un sobor de preoţi aduşi direct din Olanda. Ceremonialul va fi ţinut în neerlandeză. Din păcate, traducătorul oficial, fiind alergic la polen, nu va putea fi prezent la eveniment, astfel încât transcrierea textului va fi proiectată pe clădirea primăriei. Să sperăm că, între Primărie şi preoţii-horticultori olandezi nu vor exista desincronizări care să pună în pericol apropiata Simfonie. Nu de alta, dar anul acesta primarul Tudor Pendiuc a anunţat că va cânta în deschidere cunoscutul şlagăr al lui Luigi Ionescu şi nu am dori să se trezească în faţă cu partitura altor compoziţii, cum ar fi aceasta. (dedicaţia de la domnu' procuror pentru domnu' primar, să trăiască!)
   Baftă şi la mulţi ani, Floricico fa.

Membres

Une erreur est survenue dans ce gadget