Câteva scurte precizări în chestiunea dualismului polifonic Remus-Romulus sau, mai pe scurt, când tata a cunoscut-o pe mama.

                                           acest text este dedicat prietenului meu, pe care nu l-am cunoscut niciodată

   Pentru a înţelege în mod just şi a aprecia întocmai valoarea artistică şi istorică a faptelor ce urmează a fi relatate, vă voi ruga, mai întâi, să vă aşezaţi comod într-un balansoar imaginar, suspendat între amintirea primului sărut şi degetul mijlociu cu care Dumnezeu l-a desemnat pe cel ales întru răscumpărarea sufletelor noastre, carele au fost amanetate în hipermarketul Heaven pentru un borcan de compot din mere verzi. Se recomandă ca sus-numitul deget a fi cu mare taină înfăşurat în rouă femeiască, ce se scurge la ceas de uitare, când luna se împlineşte pe sine din privirile celui care nu cutează şi a celui care nu cuvântă.

   Aceştia, pe numele lor adevărat, Remus şi Romulus, au sosit în oraşul nostru, unul călare pe mătură, celălalt călare pe un fir de praf, dar din pricina zarvei iscate, niciodată nu s-a putut spune, fie şi aproximativ, cine e Remus şi cine e Romulus, după cum nimeni nu a putut pune vreodată chezăşie că cei doi au existat aievea.

   În ciuda acestor câteva minore îndoieli, altfel fireşti, de e să ţinem seamă de vârsta fragedă a omenirii care se spune că ar fi fost martoră la aceste întâmplări, iată că omenirea, aşa fragedă cum era, i-a adoptat fără rezerve pe cei doi pribegi, ocazie cu care i-au şi iniţiat în taina Sfântului Botez, numindu-l pe Remus Romulus şi idem, şi aceasta pentru a fi bine deosebiţi între ei.

   Întâmplarea fatidică a făcut însă ca, printr-un efect ce va rămâne în veci nedezlegat, autorul acestor rânduri să poarte şi el numele de Remus, asta după ce bunicul lui se numea Romulus. Romulus avea un frate, pe nume Remus, iar Remus, nepotul lui Romulus şi al lui Remus, avea un văr, pe nume Remus. Romulus era tatăl mamei lui Remus, însă despre mamă nu se poate spune nimic, aceasta apărând în actele de naştere ale lui Remus cu indicaţia „necunoscută”. Remus a avut doi taţi, dintre care unul reparator de ceasuri, iar celălalt fugit în mod clandestin de acasă, într-o seară când toată lumea era plecată la cimitir, fiind miercuri, 1 Noiembrie 1974, când se sărbătorea Ziua Morţilor, dar şi ziua de naştere a lui Remus, vărul lui Remus, care se născuse ziua, pe la ora 3.

   Romulus a fost ofiţer în armata română, de unde a fost luat prizonier, până în ziua de azi, uniforma lui stând aminitire în cuierul dintre lumea văzută şi lumea nevăzută. Fratele lui, Remus, e medic, în acestă calitate el oblojind-i rănile şi având grijă ca amintirea să nu îi fie ştearsă de pe mantaua ciuruită de gloanţele cu care a fost onorat de cele două armate împotriva cărora a luptat: cea rusă, cea germană, dar şi cea română, din care, greşit se spune că ar fi dezertat.

   Remus, vărul lui Remus, stă în aceeaşi casă de la ţară, de unde toată lumea a plecat la cimitir şi de unde nu s-a mai întors niciodată, chiar dacă Ziua de 1 noiembrie a trecut de mult şi acum se apropie Învierea celui desemnat prin degetul mijlociu, Înviere la care se zice că ar fi fost martor tot necredinciosul, care cu acest prilej a putut să pună acelaşi deget şi să constate că tot ce se povesteşte aici este aievea. În partea dreaptă a casei, curge roua femeiască, din care numai cel îndelung iniţiat în tainele lumii se poate adăpa. În partea stângă, cresc două coline, pe care noaptea pasc turme de unicorni şi de dragoni, de diferite forme şi de diferite culori, pe care însă nimeni nu le-a văzut vreodată. Tatăl lui Remus, sădeşte când şi când un ceasornic care să măsoare timpul ce se scurge între cele două coline, dar cum distanţa dintre ele este mereu prea mare, ceasornicul trebuie dat mereu înapoi spre a-şi lua măsurătoarea de la capăt. În acest timp, celălalt tată a lui Remus, profită de clipa de neatenţie pentru a fugi de acasă, dar nici acesta nu reuşeşte să străbată distanţa dintre cele două coline şi atunci se vede nevoit să se întoarcă, spre a o lua mereu de la început. 

   Despre femeile din viaţa lui, Remus nu vorbeşte niciodată, oricare ar fi acestea şi oricare ar fi Remus. Poate şi pentru că toate acestea nu au existat niciodată.