Contributeurs

mardi, mars 30, 2010

ne-am mutat!

mesaj important.
În atenţia tuturor cititorilor!
adresa la care poate fi accesat acest blog s-a schimbat, devenind: 
http://papabembe.blogspot.com/
vă mulţumim pentru înţelegere. 
pentru a vă acorda timp ca să operaţi modificarea sus-menţionată, păstrăm acest mesaj până în data de 6 aprilie a.c
vă mulţumim.
şi nu uitaţi: pentru sănătatea dumneavoastră, evitaţi excesul de normalitate, seriozitate şi decenţă.. 
dacă în urma citirii acestui blog apar efecte neplăcute, adresaţi-vă medicului sau farmacistului. ei nu vă vor oferi nici un leac. la fel, nici noi.

Noi nu suntem normali, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră , new entry

Romulus şi Remus amândoi sunt de o mamă, de-o făptură şi de-o samă, în plus au acelaşi suflet. Sufletul e bicameral, mobilat cu multe sertare, că, deşi au sufletul mare, spaţiul locativ e limitat. Sertarele au sentimente şi în ele sunt adăpostiţi oameni. Eu stau la 248B.

Remus îşi ia, când şi când, câmpii. El are trei câmpi, dar îi mai ia şi pe-ai lui Romulus, fapt care-l enervează pe acesta din urmă şi, ca atare, îşi ia şi el munţii. Şi-i ia şi pe-ai lui Remus, în compensaţie. Cu toţii ştim că şi câmpii, şi munţii sunt necesari prozei absurdului.

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei. Faze cu Mila Jovovich

· Cu prilejul sfintelor sărbători de primăvară şi reunirii celor două/doi Paşti, pe DN Piteşti-Câmpulung s-au început plombările specifice anotimpului. Astfel, medicele şi medicii dentişti cuprinşi în intervalul închis Piteşti-Câmpulung au ieşit cu toate sculele din dotare, mai puţin scaunele, la plombare. Mila Jovovich încă n-a trecut să-i vadă.

· În Piteşti prognoza concedierilor este sub media naţională. Media fiind aşezată la tribuna premierului Boc, dedesubt au loc maximum 10 persoane de aceeaşi statură, fapt care ne face să ne bucurăm. Şi Mila Jovovich se bucură, dar spune că preferă bărbaţii mai înalţi.

· În piaţa Milea se va desfăşura într-o perioadă incertă Târgul colecţionarilor de ouă. Vor fi expuse ouăle numărate ale lui Năstase pe termopane, oul de anul trecut făcut de internaţii de la Colibaşi, ouă Kinder fără surprize sau cu, ne mai gândim, oul lui Columb – expus special în Graalul proaspăt găsit -, oul sau găina, oul de ornitorinc cu laptele aferent. Cătălin Botezatu va prezenta colecţia de primăvară-vară la lenjerie de ouă şi Mila Jovovich va veni cu o colecţie internaţională de ouă de colecţionari.

· Joi, începând cu ora 16, piteştenii sunt aşteptaţi la ceremonie de vopsire în roşu a maşinilor de poliţie, urmând ca duminică, după dezlegarea microfonată de slujitorii bisericii, să aibă loc ceremonia de ciocnire, tot pe autostradă, la km. 34. Intrarea e liberă, ieşirea – cu co-plată. Mila Jovovich va trimite doar un discurs, fiind ocupată cu filmările.

· Surse de încredere ne informează că în noaptea de Înviere premierul Boc va veni la Piteşti. Motivul este Biserica Sf. Nicolae cu ceas, singura din ţară pe măsura premierului. Va fi însoţit de o comisie de preşcolari de la Grădiniţa cu program săptămânal de la Apaca. Mila Jovovich e creştină?

· Ne-am interesat pentru dumneavoastră: la Sediul Filialei Piteşti a USR se pot plăti taxe şi impozite de orice fel, dar nu se pot da chitanţe. De asemenea, nu poate fi văzută acolo nici Mila Jovovich.

· Primesc donaţie pui de Beagle, vârsta maximă – 6 luni. Mila Jovovich n-are deocamdată nici o treabă la faza asta, poate Brigitte Bardot.

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei. Aceeaşi zi. Transmisiune de la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean. Un reporter cu totul special.

    Ca în fiecare zi de luni, ne adunăm cu toţii în toaleta femeilor, unde Georgescu, tânărul medic rezident ne face revista presei.
   Înainte avea prostul obicei de a ne toca cu ziarele în fiecare zi, ba chiar de mai multe ori într-o zi, dar de când pacientul Stan i-a dat cu laptopul în cap, rezidentul ezită să ne mai streseze şi pare că dă dovadă de un comportament oarecum decent, asta în pofida faptului că nu vrea nici în ruptul capului să renunţe la locaţia în care au loc reuniunile noastre săptămânale. De ce alege toaleta femeilor, asta nu am înţeles niciodată, poate şi pentru că nimeni nu a avut curiozitatea să întrebe.
   Revista presei e de fapt o şedinţă de psihodramă, în care fiecare dintre noi trebuie să jucăm rolul personajului despre care se aduce vorba în dezbatere.
   Astfel, cu toate că asta a fost acum două zile şi cu toate că suntem în plină zi, pacientul Pendiuc ţine morţiş să serbeze Ziua Pământului, stingând becurile, chiar şi pe cele care nu au fost aprinse sau care sunt arse şi pe care nu mai vine nimeni să le stingă.
   Pacientul Putin profită de acest moment şi anunţă un atac terorist cu bombă.
   Baconski se aşează cu curul în chiuvetă şi, luând un chiştoc găsit aprins în coşul de hârtie igienică, confirmă: "Da, au explodat două bombe sexi din Ukraina, pe când stăteam cu ele în jacuzzi".
   În timpul ăsta, intră Ana, melancolica de la salonul 16, şi ne zice abia şoptit: "Mai staţi mult, că eu mă cac pe mine? Am câştigat la un concurs de poezie. Vreţi să vă citesc ceva?"
   "Nu", o repede Băsescu. "Doctorii m-au operat de zece ori pe creier, dar de patru ori m-au operat degeaba. Sunt toţi nişte tâmpiţi." După care adaugă laconic: "Du-te şi te cacă în grădină, că noi avem treabă!"
   Femeia se retrage, spunând în gând o poezie.
   Ministrul Apărării se aruncă cu capul în veceu, de unde ne anunţă că cele trei F14 second hand ale noastre au încheiat o colaborare cu cele două MIG-uri noi ale moldovenilor şi, că de acum încolo, dacă ne supără cineva vom trece la represalii şi vom distruge toată lumea.
   Intră femeia de serviciu, care, exact când să punem la punct strategia de distrugere a lumii, şi ne ia la rost:
   "Hai, fiecare la salonul lui, că eu trebuie să spăl pe jos!"

lundi, mars 29, 2010

Câteva scurte precizări în chestiunea dualismului polifonic Remus-Romulus sau, mai pe scurt, când tata a cunoscut-o pe mama.


                                           acest text este dedicat prietenului meu, pe care nu l-am cunoscut niciodată
   Pentru a înţelege în mod just şi a aprecia întocmai valoarea artistică şi istorică a faptelor ce urmează a fi relatate, vă voi ruga, mai întâi, să vă aşezaţi comod într-un balansoar imaginar, suspendat între amintirea primului sărut şi degetul mijlociu cu care Dumnezeu l-a desemnat pe cel ales întru răscumpărarea sufletelor noastre, carele au fost amanetate în hipermarketul Heaven pentru un borcan de compot din mere verzi. Se recomandă ca sus-numitul deget a fi cu mare taină înfăşurat în rouă femeiască, ce se scurge la ceas de uitare, când luna se împlineşte pe sine din privirile celui care nu cutează şi a celui care nu cuvântă.
   Aceştia, pe numele lor adevărat, Remus şi Romulus, au sosit în oraşul nostru, unul călare pe mătură, celălalt călare pe un fir de praf, dar din pricina zarvei iscate, niciodată nu s-a putut spune, fie şi aproximativ, cine e Remus şi cine e Romulus, după cum nimeni nu a putut pune vreodată chezăşie că cei doi au existat aievea.
   În ciuda acestor câteva minore îndoieli, altfel fireşti, de e să ţinem seamă de vârsta fragedă a omenirii care se spune că ar fi fost martoră la aceste întâmplări, iată că omenirea, aşa fragedă cum era, i-a adoptat fără rezerve pe cei doi pribegi, ocazie cu care i-au şi iniţiat în taina Sfântului Botez, numindu-l pe Remus Romulus şi idem, şi aceasta pentru a fi bine deosebiţi între ei.
   Întâmplarea fatidică a făcut însă ca, printr-un efect ce va rămâne în veci nedezlegat, autorul acestor rânduri să poarte şi el numele de Remus, asta după ce bunicul lui se numea Romulus. Romulus avea un frate, pe nume Remus, iar Remus, nepotul lui Romulus şi al lui Remus, avea un văr, pe nume Remus. Romulus era tatăl mamei lui Remus, însă despre mamă nu se poate spune nimic, aceasta apărând în actele de naştere ale lui Remus cu indicaţia „necunoscută”. Remus a avut doi taţi, dintre care unul reparator de ceasuri, iar celălalt fugit în mod clandestin de acasă, într-o seară când toată lumea era plecată la cimitir, fiind miercuri, 1 Noiembrie 1974, când se sărbătorea Ziua Morţilor, dar şi ziua de naştere a lui Remus, vărul lui Remus, care se născuse ziua, pe la ora 3.
   Romulus a fost ofiţer în armata română, de unde a fost luat prizonier, până în ziua de azi, uniforma lui stând aminitire în cuierul dintre lumea văzută şi lumea nevăzută. Fratele lui, Remus, e medic, în acestă calitate el oblojind-i rănile şi având grijă ca amintirea să nu îi fie ştearsă de pe mantaua ciuruită de gloanţele cu care a fost onorat de cele două armate împotriva cărora a luptat: cea rusă, cea germană, dar şi cea română, din care, greşit se spune că ar fi dezertat.
   Remus, vărul lui Remus, stă în aceeaşi casă de la ţară, de unde toată lumea a plecat la cimitir şi de unde nu s-a mai întors niciodată, chiar dacă Ziua de 1 noiembrie a trecut de mult şi acum se apropie Învierea celui desemnat prin degetul mijlociu, Înviere la care se zice că ar fi fost martor tot necredinciosul, care cu acest prilej a putut să pună acelaşi deget şi să constate că tot ce se povesteşte aici este aievea. În partea dreaptă a casei, curge roua femeiască, din care numai cel îndelung iniţiat în tainele lumii se poate adăpa. În partea stângă, cresc două coline, pe care noaptea pasc turme de unicorni şi de dragoni, de diferite forme şi de diferite culori, pe care însă nimeni nu le-a văzut vreodată. Tatăl lui Remus, sădeşte când şi când un ceasornic care să măsoare timpul ce se scurge între cele două coline, dar cum distanţa dintre ele este mereu prea mare, ceasornicul trebuie dat mereu înapoi spre a-şi lua măsurătoarea de la capăt. În acest timp, celălalt tată a lui Remus, profită de clipa de neatenţie pentru a fugi de acasă, dar nici acesta nu reuşeşte să străbată distanţa dintre cele două coline şi atunci se vede nevoit să se întoarcă, spre a o lua mereu de la început. 
   Despre femeile din viaţa lui, Remus nu vorbeşte niciodată, oricare ar fi acestea şi oricare ar fi Remus. Poate şi pentru că toate acestea nu au existat niciodată. 
  

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei, 29 03

· Cum am intrat în săptămâna Patimilor, în cadrul programului rabla pentru ziare, dacă aduceţi la chioşc o Academia Caţavencu primiţi un Kamikaze. Sau nu. Dar merită încercat.

· La Bucureşti, sâmbătă, Ora Pământului 2010 s-a serbat cu mare însufleţire devenind din ora – orele şi din pământului – lanternei. Cu acest prilej s-au aprins lumânări romantice, s-au ridicat ode şi binecuvântări de patru litere la adresa Enelului, Primăriei, Preşedinţiei, ONU, NATO etc. Şi pentru că iniţiativa a avut un real succes, s-a repetat şi duminică, cum spuneam şi altădată, tot aşa dar altfel, acum durând doar o oră.

· Şi a fost Marea Debarasare. Mila Jovovich n-a participat, dar cei care n-au fost ieri cu salcie la biserică pot merge mâine, între orele 8 şi 16, cu nuiaua de alun la Curtea de Apel. Nu ştim dacă Mila Jovovich va participa.

· După ce în februarie Curierul zilei îi ura la mulţi ani lui Al. Th Ionescu (să-l odihnească Dumnezeu, a trecut un an de când a plecat), ieri Iulia Cojocaru o comite şi ea: cică fix pe 28 criticul ar fi împlinit 60 de ani. Nu, Iulia, ieri s-a împlinit un an de când nu mai e, în februarie ar fi împlinit 60 de ani. Tot pe tema Al. Th. Ionescu o dă-n bălării şi Argeş Expres, prin vocea informată via telefon a dlui Doru Bobi, care greşeşte la prima strigare două nume George Rizescu devine pentru el Sergiu (prietenii ştiu de ce) şi Mona Vâlceanu devine Vlăsceanu (Bobi ştie de ce. Sau nu).

· Întrebarea zilei S-a găsit Graalul. Dar al cui e, că nimeni nu l-a pierdut?!

R & R, ediţia de luni 29

Romulus vorbeşte cu o vertebră proprie, îi spune Eva-din-coasta-mea. Pentru Eva lui, ca să-i cumpere într-o zi o geantă fucsia Louis Vuitton, şi-a amanetat priveliştea de la geamul din dormitor şi n-a mai putut-o răscumpăra. Acum acolo cresc monumente tombale în care trăiesc morţi vii. Aceşti au renunţat la sportul naţional de primăvară-vară-toamnă – grătarul în spatele blocului – şi au adoptat stilul american: şi-au tras toţi coduri de bare şi numere seriale, dar se tem de crackuri şi patchuri, că nu s-au inventat vaccinuri pentru ele deocamdată.
Remus se droghează. Dimineaţa la prima oră îşi face o cafea, apoi aşază linii paralele şi le trage pe nas folosind un tub de pix albastru. Porneşte antena paranoică pentru internet, îşi pune bulina roşie pe frunte ca să nu mai fie obligat să scrie cu bipuri, intră pe blog şi moderează commenturi. Îşi cufundă mobilul în cana tot albastră cu Fanta Madness, să îndulcească din conversaţii, şi se întreabă: suntem oamenii sau copii făcute in China?

dimanche, mars 28, 2010

De ce Pendiuc trebuie sa ramana primar

Mentinerea locurilor de munca

Da, in Pitesti sunt gropi. Da, asta face traficul un infern, mai putin pe cel de influenta. La fiecare plomba pusa unei gropi de pe drumurile din Pitesti, participa de la 2 la 7 muncitori care, in alte conditii, nu ar avea unde sa
munceasca. Pentru fiecare groapa astupata - temporar - firmele de asfaltare isi iau comisioane din bani publici, din care directorii isi primesc salariile.

Promovarea turismului.

Din cauza celor mentionate anterior, Pitestiul arata ca o cetate medievala, asa este, dar asta atrage curiosi si turisti; Din Borlange, Suedia, din Bydgoszcz, Polonia, din Kragujevac, Serbia, din Chisinau, Moldova si din alte orase cu care Pitestiul se "infrateste" si semneaza protocoale de colaborare, primarul facand vizite in aceste orase aproape in fiecare an. Adica, face turism, deci il incurajeaza

Ordinea si disciplina dusa la nivel de lege

Ordinea intre directorii serviciilor publice ajunsi acolo prin numire, nu prin concurs, insa ordine, pe care primarul o impune prin frica si probabil santaj - emotional [ooo![ sau de alta natura. In orasul Pitesti este ca la tara, la tara sunt trei oameni importanti, primarul, medicul si politistul, la noi la oras tot trei: primarul, primarul si primarul, cu cele cinci mandate ale lui. Ordinea este mentinuta si de fantana muzicala din centru pentru ca atunci cand incepe sa cante si sa-si arunce spre vazduh culorile hipnotizante, trecatorii din centrul orasului
stau in ordine si se uita minute in sir la jerbele de apa care isi schimba ritmul, culoarea, intentia. Update, pentru colegul notru Alexandrescu: investitia a fost de 1.5OO.OOO de Euro, FARA TVA!

Pietele - cum spune si colegul nostru

Bine dar, in acele piete, poti cumpara tigari la jumatate din pretul legal impus, fara accize, taxe etc. Nu e asta ceva bun? Singura taxa este data, probabil , spre directorii de piete si spre politia comunitara

Transportul in comun[a] exista totusi

Am capatat un tic - inca unul: sa-mi verific buzunarele inainte de a urca in autobuz, de vreo 3 ori in timpul calatoriei, si dupa ce cobor din autobuz. Altfel spus, primarul, prin asigurarea unui mediu de calatorie optimizat, prin aceasta ma refer la prezenta controlorilor cu atitudine abuziva, a tiganilor emanand mirosuri intense, ce ajung pana in cele mai adanci locuri ale fiintei tale, m-a facut sa am mai multa grija de bunurile mele
si sa vreau sa merg pe jos. Tot transport, deci. Pedestru, dar nu se numeste la fel?

Din aceste motive, Pendiuc merita sa ramana primar. Pentru ca l-a[ti] ales. Din TOATE celelalte, nu.

Ducesa Du Mitras şi Directorul General de la Du Mitras&Co. Povestea celor două cinteze mecanice



  E primăvară. Două cinteze mecanice cântă pe copacul din faţa ferestrei noastre. La fiecare cinci minute, le întoarcem cu cheiţa şi le aşezăm la loc, pentru a-şi continua cântecul întrerupt. Facem aceasta opt ore pe zi, cu o rotaţie a cadrelor calculată după o formulă matematică pe care nimeni nu a înţeles-o vreodată, dar pe care fiecare dintre noi o aplică în mod ireproşabil.
   În aşteptarea timpului când vom învârti cheiţa, este strict interzis a face orice altceva decât să aşteptăm, deoarece orice altă activitate ar pângări cântecul cristalin al cintezelor.
   Aici trebuie făcute câteva precizări.
   În primul rând, chiar dacă am fi vrut şi tot nu am fi putut face altceva, întrucât aceasta a fost prima şi singura cerinţă a fişei postului. Au mai fost şi alte cerinţe, dar peste acelea s-a trecut mai uşor, unele omiţându-se a mai fi trecute pe listă, iar altele fiind ignorate, pur şi simplu.
   În al doilea rând, cântecul cintezelor este singura noastră raţiune de a fi, şi nimic din ceea ce ne înconjoară nu ar fi putut exista fără acesta. E, cum se spune, fundamentul ontologic al lumii, chiar dacă nimeni nu ştie exact ce vrea să spună acest lucru. Cert e că sunetele cintezelor mecanice au darul spranatural de a se materializa în fel de fel de obiecte inutile, dar care pot să transfigureze în aşa măsură pe cel care le ascultă, încât se simte cuprins de o bucurie şi de o exaltare fără seamăn. Unii au ales chiar să urmeze calea absolutei desăvâşiri, renunţând la viaţa lor personală şi hotărând să nu mai plece niciodată de la locul de muncă, în aşteptarea momentului în care le va veni rândul să întoarcă cheiţa magică, cu riscul de a se stinge din viaţă. Aceştia erau declaraţi sfinţi şi, după trecerea în Împărăţia Cintezelor Mecanice, puteau deveni, la rândul lor, mecanisme pe care ceilalţi le-ar fi întors cu cheiţa, asta desigur în cazul în care ar fi primit avizul favorabil din partea Mecanicului Suprem, lucru care se întâmplă, de ce să nu o spunem, extrem de rar.

   Lumea nu mai putea vorbi despre altceva decât despre minunile pe care le săvârşeau cele două cinteze şi asta nu pentru că cineva le-ar fi interzis dreptul de a vorbi, ci pentru că sunetul lor minunat era dincolo de cuvinte. Chiar şi în timpul conversaţiilor uzuale, nu auzeai decât expresii tip, cum ar fi:
  „Ai auzit, dragă, ce interpretare?”
  „Ce treceri subtile de la o tonalitate la alta!”
  „Ce spui de candenţă?”
  „O demonstraţie perfectă de virtuozitate!”
  „Ce duet strălucitor!”
  „Cine?”
   Pentru că, de cele mai multe ori, cei angajaţi în discuţii, vrăjiţi de profunzimea subiectului abordat, uitau de unde plecaseră şi se prăbuşeau în perplexitate, din care, în ciuda tuturor eforturilor, nu îşi mai reveneau niciodată.
   
   Păstrătoarea acestor taine era ducesa Carmen Du Mitras, verişoară terţiară cu Carmen De Bizet, care, neputând obţine acelaşi succes, alesese calea surghiunului, unde acum lucra ca menajeră într-un hotel devastat zilnic de huligani şi de bombardamente, ceea ce o făcea extrem de ocupată.
   La rândul ei, şi Du Mitras era extrem de ocupată, ceea ce demonstrează că asta era o trsătură de famile comună. Ea imortaliza şi monitoriza permanent cântecul celor două cinteze, filmând cu o cameră High Definition fiecare tresărirre metalică a penelor viu colorate ale frumoaselor păsări, surprinzând totodată perfecţiunea artei celor cărora le venea rândul să întoarcă cheiţa.
   Dar numărul celor iubitori de asemenea servicii era în continuă creştere şi mulţi dintre ei nu apucau într-o viaţă să se bucure de privilegiul de a fi ei cei care asigurau viaţa celor două cinteze, din momentul în care se întrerupsese şi până în momentul în care avea să se întrerupă din nou. Atunci, cei care nu aveau noroc sau cărora pur şi simplu nu le veniseră rândul, făceau o cerere oficială prin care solicitau ca în reîncarnarea viitoare să li se acorde totuşi acest privilegiu pe care, orişicât, îl aşteptaseră atâta. Şi asfel de cereri creşteau pe zi ce trecea, dovedind că lumea nu este chiar aşa cum se spune şi că, în general, are un scop precis în viaţă, atât în cea de acum, cât şi în cele care vin după.
   Cel care se ocupa de buna rânduire a a acestui univers centrat în jurul celor două cinteze era chiar soţul ducesei, nimeni altul decât  renumitul Director General de la Du Mitras&Co singura şi dealtfel cea mai mare firmă producătoare de cheiţe pentru cinteze mecanice.
   Acesta este singurul lucru care se ştie despre renumitul Director şi despre renumita sa firmă.
   Uneori, mai apare şi el la fereastră ca să asculte cântecul păsărilor şi atunci lumea poate observa că din colţul gurii acestuia se iveşte un surâs care prinde aripi şi începe să zboare. Dar cum fereastra e întotdeauna închisă, surâsul Directorului se izbeşte de peretele de sticlă, dându-şi, asemenea turturor celorlalte lucruri mai mult sau mai puţin artificiale, obştescul sfârşit.
   Acestea, ca şi multe altele, au fost şi vor mai fi filmate de Ducesa Du Mitras, păstrătoarea tainelor universului centrat în jurul celor două cinteze mecanice şi a minunatelor lor chei.  

samedi, mars 27, 2010

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei

   Începem ediţia de ştiri din această seară cu actualităţi din administraţia locală.
   Tudor Pendiuc este în continuare primar.
    S-a întors delegaţia-minune de la Chişinău, unde am înţeles că a făcut o brânză, un ou şi un cozonac, pe care le vor împărţi a doua zi de Paşti. Cum nu e vorba decât de o singură bucată din fiecare, acestea vor reveni, în urma tragerii la sorţi, celui care va răspunde corect la întrebarea: "Până când o să mai fie Pendiuc primar?"
   Culturale
   Din cauza salariilor din ce în ce mai mici, tot mai mulţi angajaţi ai orchestrei şi corului Filarmonicii aleg calea reconversiei profesionale.
   Astfel, trombonistul anunţă că că se apucă de cusut goblenuri, lăsând instrumentul în seama directorului general, singura persoană care mai are calificarea de trombonist.
   Coardele, acute şi grave, aleg o variantă mai ecologică , întrucât în perioada în care au activat la Piteşti au putut aprofunda cele mai bune metode de vânzare a castraveţilor în casa grădinarului. În locul acestora, vor fi aduse alte coarde, acelaşi director general spunând că a încheiat deja câteva contracte.
   Partida de suflători este şi ea pe cale să se desfiinţeze, fagotiştii, trompetiştii şi flautistele prinzând nişte contracte irezistibile ca umflători de baloane. Aici chiar că nu este nicio problemă, întrucât instituţia Primăriei are un excedent de suflători, unii dintre ei chiar de înaltă calificare.
   Corul va fi înlocuit cu brigada artistică alcătuită din câinii maidanezi, aceasta la solicitarea Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor fără Adăpost, îngrijorată de soarta patrupedelor care, în ultima şedinţă a Consiliului Local, s-au plâns că nu primesc nici un fel de indemnizaţie pentru lătrat la Lună.
   În rest, ceilalţi îşi vor păstra, ca şi până acum funcţia de figuranţi, ei semnând deja un contract cu Studiourile de la Buftea, unde vor juca în următoarele o sută treizecişapte de filme regizate de Sergiu Nicolaescu.
   Deci, e bine.
   Rutiere.
    La intersecţia Bulevardului Nicolae Bălcescu cu Strada Dumbravei a apărut un nou indicator, a cărui nerespectare va fi pedepsită exemplar de către autorităţile locale.
    Sănătate
    Centrul de Diagnostic şi de Tratament urmează a-şi schimba atât locaţia, cât şi destinaţia. Astfel, el va putea fi vizitat, începând cu a doua zi de Paşti, la subsolul Centrului Cultural, unde o echipă de doctori în istorie, filologie şi astrologie va sta la dispoziţia celor suferinzi de Complexul Geniului Neînţeles, cărora li se vor prescrie reţete gratuite sub forma de cărţi geniale, dar pe care nici măcar autorii nu vor reuşi să le înţeleagă.
   Tot aici va funcţiona Asociaţia Scriitorilor Anonimi, care nici până în ziua de azi nu s-au putut regăsi pe listele Uniunii Scriitorilor, pe cele ale Asociaţiei de Locatari sau în Evidenţa Cimitirelor. Sperăm că, prin gestul reparatoriu al tinerei directoare, geniile să-şi găsească, în sfârşit, rostul în lume. În caz contrar, ei vor fi avansaţi la gradul de genişti şi trimişi pe bani publici să conferenţieze la Universităţile în aer liber din Somalia, Irak, Afganistan şi Pakistan.
   Religie
   Mâine, cu ocazia Zilei Floriilor, vor fi sfinţite lalelele. Slujba de sfinţire va fi celebrată de un sobor de preoţi aduşi direct din Olanda. Ceremonialul va fi ţinut în neerlandeză. Din păcate, traducătorul oficial, fiind alergic la polen, nu va putea fi prezent la eveniment, astfel încât transcrierea textului va fi proiectată pe clădirea primăriei. Să sperăm că, între Primărie şi preoţii-horticultori olandezi nu vor exista desincronizări care să pună în pericol apropiata Simfonie. Nu de alta, dar anul acesta primarul Tudor Pendiuc a anunţat că va cânta în deschidere cunoscutul şlagăr al lui Luigi Ionescu şi nu am dori să se trezească în faţă cu partitura altor compoziţii, cum ar fi aceasta. (dedicaţia de la domnu' procuror pentru domnu' primar, să trăiască!)
   Baftă şi la mulţi ani, Floricico fa.

vendredi, mars 26, 2010

NDE (near death experience) sau pe româneşte, ce faci când vine Moartea să te ia? Sfaturi practice, dar inutile.

   De curând, m-a vizitat Leidi Di, adică nimeni alta decât prinţesa care a murit în tunel acum vreo şaişpe ani.
   Vine la mine, bucuroasă toată şi îmi zice: "Bună. Ce faci? Nu vrei să fi tu prietenul meu?"
    Eu, după nefericita întâmplare cu Angelina şi Catherine Zeta, mă arăt cam circumspect; doar ştiu de ce sunt în stare VIP-urile.
   "OK", îi zic femeii din faţa mea, sperând că propunerea venea din partea unei prinţese şi că, în plus, chiar dacă era o Vip-ă, era una moartă, care orişicât...
   "Hai să ne jucăm.", zice Leidi.
    Mă gândesc că în urma accidentului suferit, s-o fi lovit la cap şi o fi dat în mintea copiilor.
    Şi începem să ne jucăm.
    Prima dată, ne jucăm de-a mama şi de-a tata. Când era să îi fac copii, eu eram tata. Când era să rămână gravidă, eram mama. Jocul mi s-a părut amuzant, mai ales când m-a luat de mână să mă ducă la ecograf şi doctorul m-a felicitat, spunându-mi că am un băieţel în luna a cincea.
   Atunci am leşinat şi m-am lovit cap. Când m-am trezit, aveam un ditamai cucuiul, dar Leidi Di nu mai era.
 
   Cred că singurul sfat pe care pot să vi-l dau pentru atunci când o să vă viziteze cineva de pe lumea cealaltă, e să folosiţi întotdeauna un prezervativ. Nu se ştie niciodată cu ce gânduri vă vizitează. Eu am folosit când am jucat rolul de tată, dar când am trecut în rolul de mamă, nu mi-a mai folosit la nimic.

Regula reducerilor de preţuri la absurd sau cum stăteau două sarmale de post


   Am ieşit să mă plimb. Autobuzele alergau după oameni şi copacii fredonau ceva din Pink Floyd în penele păsărilor. Peste gard, la UM 592, două sarmale de post: una flutura drapelul, cealaltă cronometra. AMR 5.682.403 minute şi 48 de secunde. Pe partea întunecată a Soarelui, apăruse un cer senin, pe care se plimba un avion la braţ cu o motocicletă. Poliţistul fluiera liniştit, crezând că nu e nimeni care să-l vadă.
   Un virus gripal, cu o pălărie de nylon, intră în hypermarket. „328 este rugat să se prezinte la raionul fructe şi legume.” Se stinge lumina şi toţi cumpărătorii se aşează în rafturi, după locurile indicate pe bonul de la casa de marcat. Începe filmul. Se împart floricele de câmp, pe care plasatoarele încep să le mestece, cu plescăituri parfumate. De la raionul de dulciuri, o pisică vorbeşte despre filmul de ieri. Cutiile cu conserve prezintă un intermezzo în care, stând una pe capul celeilalte, încearcă să taie cumpărătorii în jumătăţi egale, pe care mai apoi încearcă în zadar să le reasambleze. Aceştia protestează vehement, spunând că este dreptul lor de a-şi căuta propria jumătate şi asta cu atât mai mult cu cât tocmai a început sezonul ofertelor promoţionale. O cutie cu lapte desface doi nasturi de la rochia unei ciocolate, care începe să chicotească.
  „La anul, pe vremea asta, suntem acasă”, spune una dintre sarmale, în timp ce cealaltă flutura drapelul, care începuse să vomite din cauza mişcărilor prea bruşte.
  „Anul trecut am cunoscut o furculiţă. Am ieşit de câteva ori cu ea şi acum ne scriem din două în două săptămâni. Săptămâna asta nu ne-am scris, dar mâine o vom face precis. De fapt, am stabilit să ne despărţim o perioadă, până când unul din noi va învăţa să folosească regula despărţirii în silabe cât mai corect, după care îl va învăţa şi pe celălalt.”
  Cele două sarmale fac schimb de locuri, astfel că una flutură acum cronometrul, iar cealaltă scrijeleşte pe drapel numărul de minute rămase până la liberare. Mecanismul cronometrului începe să se dezintegreze şi se transformă în scâncete de copii. Acestea se ambalează în mici punguţe transparente şi sunt livrate spre a fi comercializate.
  La sfârşitul filmului, vor fi distribuite gratuit şi cumpărătorii vor adormi cu ele pe rafturi.
  Aduceţi-mi aminte, după ce îmi termin plimbarea, să mă duc să-mi fac cumpărăturile!
  

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei: 26 martie 2010, la zi.

* Azi, la Poliţie e Ziua porţilor închise, aflăm dintr-un comunicat de presă. De uşi nu se specifică nimic, nici de camerele de supraveghere.
* Programul de promovare a turismului „Paşti în Bucovina” sprijinit de Elena Udrea se extinde. Astfel, locuitorii Argeşului şi Muscelului vor putea să pască şi la distanţa mai mică de casă: Aref, Corbii de Piatră, Schitul Trivale. Numai că aici nu se vor încondeia ouă, ci maşini de Poliţie. Save Privat Voicu!
* Ieri a fost Ziua Poliţiei, prilej cu care miercuri s-a organizat o excursie în convoi de 9 maşini pe autostradă. Au fost vizitate craterele de la km 34, s-au ciocnit cinci Loganuri nou-nouţe în vederea Paştelui comun catolic-ortodox care stă să vină. Maşinile erau albe, că nu se pot vopsi în roşu până-n Joia Neagră.
Tot cu ocazia Zilei Poliţiei ieri s-a dat dezlegare la peşte. De astăzi şi până de Paşte, vă rugăm să ţineţi peştii în lesă, altfel fapta dvs. va fi sancţionată ca abatere, contravenţie sau infracţiune, în funcţie de gravitate, aplicându-se şi 2-20 de puncte penalizare pe persoană fizică sau juridică.

  Martori oculari şi auriculari spun că, în urma coliziunii celor cinci Loganuri, atmosfera pe Autostrada A1 a devenit urât mirositoare, întrucât cele cinci autoturisme erau clocite. Vestea Bună e că din Oceanul Pacific a ieşit un peşte mic şi pe coada lui scria: "Drum închis pentru aerisire".


   Continuăm ştirile:
   Economie
   Într-o şedinţă reunită a Consiliilor Judeţean, Local, de Coroană (incluzând aici pe Regele ţiganilor, al manelelor, pavelelor, lalelelor, asfaltului etc), s-a luat, în unanimitate de voturi, decizia de relansare a economiei regionale. În acest sens, dar şi în alte sensuri, singurul consilier prezent în Sala de mese (pentru că Sala de şedinţă era închisă din motive de dezinsecţie şi dezinfecţie), a votat de trei ori pentru , o dată împotrivă şi de patru ori s-a abţinut, în funcţie de propunerile chelnerului de serviciu. Astfel s-a adoptat înfiinţarea unei turnătorii ultraperformante şi mutifuncţionale, împărţită în diferite secţii: în unele, se vor turna colegii de serviciu, în altele se vor turna filme de Sergiu Nicolaescu, în altele se va turna asfalt, în altele se va turna în pahare, în altele se vor turna colegii de partid, în altele se vor turna filme de Nicolescu, în altele se va turna restul, iar în restul secţiilor se va sta, ca şi până acum, degeaba. Prietena mea imaginară zice că Steaua toarnă apă în râu.
   Politică
   Delegaţia oficială care a vizitat zilele acestea oraşul Chişinău, fără să ştie de ce şi fără să ştie că, de fapt, oraşul în care ajunseseră se numeşte Chişinău, membrii delegaţiei crezând că au ajuns în Podişul Kashmir, unde trebuiau să medieze acordul de pace între Somalia, care ameninţase că va ataca Statele Unite, şi Honduras, care se urcase pe o macara, ameninţând că se va sinucide dacă îl părăseşte Venezuela, e bine, mersi. Trimisa noastră specială după cumpărături , vrând să ne trimită o misivă, ne-a dat de ştire printr-o missilă, prin care ne anunţă că a găsit şampon la ofertă, care spală şi părul şi creierul, cu 20% mai ieftin şi cu 200% mai eficient, şi, în plus, nu necesită clătire. Şamponul va fi oferit în locul tichetelor cadou de Paşti şi se va impozita conform legilor în vigoare.
   Sport
   Lotul olimpic de înot se întâlneşte zilele acestea la Piteşti cu lotul Solomon şi cu lotul de trufandale cultivate de tandemul Gogu Păduraru' şi Davidescu Prefectu' (cei doi actori principali din remake-ul "O pădure şi doi grădinari", în regia lui Nicolaescu, după un scenariu scris de Nicolescu). Înotătorii s-au dus să bea un suc, aşteptând să se se umple Fântâna Muzicală cu partituri, lotul lui Solomon s-a dus acasă să se schimbe, iar lotul de trufandale s-a dus după câini specializaţi care să-l găsească.
   Spre marea nostră bucurie, Primăria anunţă sădirea unui nou lot de lalele. Acesta va fi amplasat la intrarea şi la ieşirea toaletelor ecologice, pentru a le da un aspect cât mai plăcut. Un studiu recent, publicat în ziarul "Informatorii Piteştiului", arată că lalelele au un efect benefic asupra deşeurilor toxice depozitate în toaletele ecologice, dându-le un colorit vesel, un miros îmbietor şi o aromă plină de prospeţime.
   De aici probabil, sloganul sub care se va desfăşura ediţia de anul acesta a  Simfoniei Lalelelor: "O lalea la preţ de trufanda". Evenimentul se va desfăşura sub semnul colaborării dintre Primărie, Prefectură, Parchetul General de pe lângă Tribunalul Argeş şi, în general, al colaborării între toatele statele şi poparele lumii.
   Să fie pace!

Noi nu suntem normali, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră

Remus ştie programul stagiunii pe dinafară. Romulus cunoaşte termeni ca impromptu, a cappela, scherzo, legato şi-i foloseşte bine. Şi Romulus, şi Remus cred că aste le-au fost şoptite de o păsărică. Ce nu ştie niciunul din ei e că păsăricile nu vorbesc, iar vocile din capul lor dansează frenetic din mâini strigându-şi reciproc „give me five”.

fără text, dar cu comentariu super tare, frate!


jeudi, mars 25, 2010

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei

Amestecate

 * Bârfa cu parfum de credibilitate că faimosul cuplu Filarmonica-Centrul (Cultural) s-a destrămat a fost confirmată din trei surse diferite politic. Cei doi copii rezultaţi în urma acestei legături, Orchestra şi Corul, rămân în custodia mamei, iar locuinţa de la Casa Cărţii rămâne Centrului. Cum în orice destrămare de relaţie trebuie să cherche la femme, se pare că Filarmonica e deja angajată într-o relaţie cu Cinematograful. 

* Vineri şi sâmbătă se desfăşoară în întreaga ţară etapa sătească, comunală, orăşenească şi municipalicească a concursului Marea Debarasare. Locuitorii sunt rugaţi să scoată la poartă sau să ducă la container electricele şi electronicele ieşite din uz: soacra, cocalarul de la et. 2, ăla de-ţi ocupă locul de parcare, grataragiul de la scara B, administratorul ş.a. Ministrul Mediului, cel cu faţă şi nume de ungur, promite că deşeurile vor fi reciclate ecologic.

* Azi e Buna Vestire şi vă bună vestim că din acest an şi până în 2013 copiii din clasele I-VIII vor primi zilnic la şcoală câte un măr. Măsura a fost luată pentru a forma bune deprinderi alimentare încă de la vârste mici, diminuându-se cantitatea medie de E-uri ingerate de progeniturile naţiei. Pe termen lung, măsura va duce la redresare economică a României, ei în anul 2000 şi, când nu vor mai fi copii, vor consuma ţuică de mere din producţia indigenă. Pentru a da tinerei generaţii un bun exemplu, propunem instituirea încă de pe acum a unei raţii obligatorii de ţuică de mere (50 ml/zi/bugetar).

* Ieri a fost concert la Filarmonică şi trimisul nostru special ne-a informat că în concertul la patru mâini se simţea lipsa celei de-a cincea. Noi credem că bună ar fi fost Milla Jovovich, că ea a făcut faţă şi pe post de al cincilea element şi ne-am fi clătit şi noi ochii, nu numai urechile.
 Rubrică realizată de agenţii noştri speciali 4/69 sub acoperire la Agenţia de presă Wasile SRl

 Ştiţi ce se poate poate face cu cele unsprezece fete care au cântat aseară în Corul Filarmonicii Piteşti: o echipă de fotbal feminin care să joace în deschidere la Simfonia Lalelelor.
   
   Continuăm ştirile: 

   Externe şi extreme
   Zilele acestea, o delegaţie oficială  a oraşului nostru a făcut o deplasare la Chişinău. Scopul acesteia este învăluit în ceaţă deoarece, datorită dezgheţării tensiunilor de la graniţă, exista pericolul înecării delegaţiei, care a trebuit să facă un ocol prin Londra. Cât priveşte durata, aceasta sperăm să fie nedeterminată, asemenea contractelor de muncă şi a termenelor de finalizare a campaniei de asfaltare, ce a început într-o primăvară care se vor termina într-o toamnă.
   Surse din interiorul primăriei spun că motivul deplasării la Chişinău este acela al achiziţiei unei perdele de fum, Chişinăul anunţând pentru această perioadă a anului reduceri de preţuri ce vor elimina orice concurenţă. 
   Aceleaşi surse spun că delegaţia va face o escală şi în Pakistan, pentru a înmâna pe cale oficială o anumită corespondenţă electronică, întrucât în ultima perioadă au existat grave probleme cu conectarea la reţeaua de InterNet.
   Tocmai am fost informaţi asupra atacului unor bande de rakeţi. Satelitul nostru a luat însă imagini de la faţa locului, unde se poate observa că, de fapt, este vorba despre nişte rachete de tenis, aparţinând lui Ion Ţiriac, care se afla prin zonă, împreună cu câţiva prieteni, în timpul unei partide de vânătoare. 
   Membrii delegaţiei au fost invitaţi la un grătar şi au spus că mai întârzie. 
   Religie. 
   În noaptea de Înviere, Preşedintele României, Traian Băsescu, va desface o sticlă de whisky şi o sticlă de şampanie şi se va adresa credincioşilor veniţi în Dealul Mitropoliei să culeagă struguri. Purtătorul de cuvânt al Palatului Cotroceni ne-a anunţat că a terminat de redactat textul care va fi citit în noaptea de 3-4 aprilie. Acesta conţine trei cuvinte, întocmai ca şi numărul de culori de pe stindardul patriei: "Să paşteţi bine!"

Ultima oră

Prietenii mei imaginari Romulus şi Remus au fost aseară în extaz: pe Facebook-ul lor au văzut că Angelina Jolie şi Catherine Zeta Jones le-au dat acceptul de prietenie. De dimineaţă însă, divele nu mai erau pe lista lor de prieteni, ceea ce dovedeşte că s-a produs o halucinaţie mistică, semicolectivă şi selectivă, explicabilă prin faptul că suntem pe finalul postului Paştelui.

mercredi, mars 24, 2010

Noi nu suntem normali, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră

Romulus şi Remus sunt prietenii mei imaginari. Ei au fost fraţi siamezi, făcuţi de o vulpe, dar viaţa i-a despărţit, acum sunt veri de-al doilea. Mama lor vine la mine în fiecare dimineaţa şi ne bem cafeaua împreună. Când erau mici, cu cafea îi alăpta, fapt care a dus probabil la dezinvoltura lor dezvoltată şi cred că şi la umor.
Romulus e chel, dar ştiu eu că la origine a avut păr, nu are o mână şi un picior, în locul lor fiind două circumvoluţiuni, fapt care-l face şi mai deştept, şi mai răutăcios. Remus are barbă roşcată şi e doctor de suflete. De fapt, încă nu e, că n-a dat licenţa, acum e doar asistent. Dar ştim cu toţii ce bună e o asistentă pricepută la casa omului!
De Crăciun, cei doi prieteni ai mei imaginari s-au întâlnit la mine după multă vreme, în faţa bradului pe care-l făcusem special pentru ei din sticle goale de bere, dar numai din cele verzi. N-au vrut să se întâlnească şi cu vulpea mama lor, pe motiv că pantofii ei cu toc au umbreluţele defecte şi zăpada se insinuează printre spiţe.

O noapte la operă cu cinci fantome pe o placă de surf


   Spectatorii intră în sală şi aplaudă.
   Pe rândul 4, un copac, care poate fi sugerat printr-un Pet de bere la 2 litri. De copac atârnă o pereche de chiloţi şi o pereche de ochelari cu trei lentile, cea de-a treia reprezentând lentila lui Shiva. Acesta nu poartă niciodată chiloţi, astfel că prezentatoarea spectacolului poate întreba cui aparţine articolul de lenjerie intimă. Se recoltează amprente, se trimit la laborator, se face identificarea, posesorul este arestat şi vârât în temniţă. Temniţa este o cuşcă cu gratii, care se atârnă de reflector şi moare asfixiată.
   Se anunţă că mai sunt trei ore până la începerea spectacolului. Lumea aplaudă frenetic şi strigă „Bis”. Se lasă cortina şi din spatele ei se aud zgomotele autostrăzii. Un copil încearcă să traverseze după mingea cu care se juca şi umbra acestuia este aruncată pe parbrizul unui autobuz plin cu turişti polonezi. Aceştia coboară cântând Gaudeamus Igitur şi sunt invitaţi la picnic.
   Spectatorii sunt aşezaţi de-a dreapta şi de-a stânga sălii, în funcţie de sexul pe care îl au asupra lor în momentul percheziţiei. Celor care nu au nici unul, li se oferă un pachet promoţional de la garderobă. Mărimile sunt ajustate în funcţie de semnul zodiacal al fiecăruia. Se face proba, se adaugă unele mici accesorii, după care începe prezentarea propriu-zisă.
   Intră în scenă diaconul Silver Surfer. După trei ture de sală, intră în comă. După alte două rostogoliri, intră în transă şi dispare. Lumina reflectorului îi proiectează aura, care se izbeşte violent de un panou publicitar. Spectatorii care au primit sexul feminin scot pacheţelele cu mâncare şi sticlele cu vin. Ceilalţi ar vrea şi ei să scoată ceva, dar tocmai se anunţă terminarea pauzei publicitare şi lumea se urcă în autobuz, pentru a-şi continua călătoria.
   În continuare, în spatele cortinei se aude vocea unui tată agresiv, care îşi pedepseşte copilul pentru că a îndrăznit să vină acasă fără umbră: „Mai bine nu te năşteam niciodată.”  În ciuda acestui fapt, copilul se naşte şi îşi spânzură tatăl cu cordonul ombilical. Tatăl face un atac de panică şi lumea este evacuată din sală. Geniştii sosiţi la faţa locului găsesc o cutie de carton pe care scriu cu ruj LANCOME Color Fever Gloss: “ATENŢIE FRAGIL”, după care încep să lovească în ea cu picioarele. Sosesc cei de la protecţia cutiilor de carton şi se încinge o petrecere câmpenească. Petrecerea se termină prost, întrucât din rândul 18 apare un melc care înghite tot decorul.
   Scena următoare se continuă în burta melcului, unde este teribil de frig, motiv pentru care se pornesc toate sistemele de aerisire, de stingere a incendiilor şi de prevenire a sinuciderilor la persoanele decedate prematur. Spectatorii sunt poftiţi să reintre în sală, făcând schimb de locuri şi de sexe. Se mai schimbă câteva impresii, care, în cea mai mare parte rămân aceleaşi, cu deosebirea că acum sunt citite invers, de la dreapta la stânga.
   Diaconul Silver Surfer zboară deasupra copertinei, ţinând în mîna dreaptă o legătură de pătrunjel, iar în stânga o găleată din care se scurg câteva amintiri refulate, dar şi unele obiecte de cult de culoare verde, care, în contact cu privirile noastre, se transformă în amintiri roz cu picăţele galbene, asemenea soarelui din hârtie creponată care atârnă în vârful umbrelei. Din reverul acesteia încep să curgă cele o sută patruzecişişapte de cântăreţe ale Corului Liturgico-Simfonic, dintre care optzecişitrei virgulă nouă rămân suspendate de coardele vocale şi se prăpădesc de râs. După Slujba de Pomeire, celelate şaizecişişitrei virgulă unu de cântăreţe intră pe scenă şi încep să joace şotronul. Ele poartă nişte frumoase cutii craniene transparente, pline cu rumeguş, în care o pereche de cărăbuşi dansează charleston. Diaconul declamă pe două voci atonale proaspăt înflorite: „Frate, suntem pe val”.
   Din spatele cortinei, se aude acelaşi zgomot al autostrăzii. Agentul Oprea dirijează corul cărăbuşilor, fiind singurul personaj în stare de veghe care cunoaşte tainele limbajului mimico-gestual al frumoaselor scarabeide. Copertina se prăbuşeşte peste spectatori, care cer al doilea bis.
   Afară a început să plouă.

mardi, mars 23, 2010

Ştiri intrinsece, intestine şi interactive din bazinul Argeş-Doamnei

Sport, cultură, tinereţe
# Ieri până pe la 6 p.m. la Piteşti a fost 27 martie, fapt ce se va repeta şi vineri, urmând ca sâmbăta ce vine să dispară din calendar*. S-au lansat cărţi în orbite, s-a vorbit despre, s-au înmânat, s-au recules la monument, garnitură – moment artistic. Toate pentru momentul Unirii Basarabiei cu România ediţia XVI, de colecţie. Vineri se va face tot aşa, dar altfel. Nu se dau nici mici, nici bere gratis, pentru că Basarabia s-a despărţit de România şi s-a unit cu alţii şi pentru asta noi nu sărbătorim.
* Ultima oră: sâmbătă nu va fi ştearsă din calendar, ci va fi 9 martie, ziua de naştere a lui Mircea Eliade, prilej cu care se va organiza un simpozion la bibliotecă. Îi urăm şi noi, pe această cale un călduros la mulţi ani
# Pentru că anul acesta lalelele se vor întoarce din ţările calde mai devreme, Simfonia Lalelelor va avea loc în perioada 16-18 aprilie. Cu acest prilej se vor vopsi zebrele şi drumurile lor într-o culoare ce încă nu s-a votat şi vor fi reciclaţi în lalele clopoţeii luminoşi de la Crăciun, numai că vor fi întorşi cu limba-n sus. Uetăr com prevede pentru zilele respective o vreme fantasmagorică, fapt ce ne face să prevedem şi noi răsărirea a sute de tarabe în zona pietonală din centru.
# Ziarele locale au apărut toate şi azi. În ele puteţi citi ştiri quality de mâine, azi, anul trecut, pentru că de douăzeci de ani mergem spre un viitor deja trăit.
 # În derularea programului „Cornul şi laptele” au intervenit mici modificări: cornul nu li se va mai distribui copiilor, ci funcţionarilor publici, şi nu va fi corn, ci şpriţ. Asta în urma descoperirii unor cercetători americani că alcoolul în cantităţi moderate dezinhibă şi facilitează o comunicare mai promptă. Aşteptăm propuneri pentru cine să fie moderatori în programul reciclat „Şpriţul şi laptele”.
 Rubrică realizată de agenţii noştri speciali 4/69 sub acoperire la Agenţia de presă Wasile SRl
Continuăm ştirile: 
   Media
   La fel ca şi în toate celelalte domenii de activitate, criza financiară  loveşte şi în mass media. Astefel, studioul de televiziune Playboy Tv a anunţat recent, prin purtătorul său de cuvânt, Laura Pârţişan, că trustul pentru care prestează a încheiat un contract de colaborare cu om-ologul Patriarhiei Române, Trini Tas, în urma achiziţionării de către acesta din urmă a pachetului  majoritar de acţiuni, în toate cele 999 de poziţii ale sale. În replică, Înalt Prea Entuziasmatul Daniil Erectul a declarat că urmează redecorarea lăcaşurilor de cult cu icoane şi picturi care vor înfăţişa scene din viaţa sfintelor iepuroaice. 
   În ceea ce priveşte  televiziunile locale, suntem în măsură să vă anunţăm că în curând se va deschide şi în oraşul nostru un studio teritorial Cartoon Network, unde angajaţii de până acum vor putea fi văzuţi şi în variantă 3D. Din program nu vor lipsi Revista Presei, prezentată în fiecare dimineaţă de Fred şi Barney, rubrica Meteo, prezentată de Mickey Mouse şi Horoscopul zilei fără nici un scop, prezentat de echipa de la Looney Tunes. 
   Vă dorim în continuare vizionare plăcută!

Peticul de cer din spatele blocului meu

   Ultimii şapte ani din copilăria mea i-am petrecut într-un cartier aflat în zona de Nord a oraşului. Blocuri mari, blocuri mici, străbătute de artera principală care leagă Piteştiul de Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea şi dracu' mai ştie ce alte legături oculte mai înlesneşte artera din faţa ferestrei mele, că, la câte asflatări şi răsasfaltări trebuie să suporte biata de ea, parcă mi-a fost nu ştiu cum să o mai descos şi eu ca să văd ce şi cum. Cert e că biata arteră arată de parcă o asistentă nepricepută s-ar fi hotărât să îi facă o perfuzie, dar nu ştie cum să îi găsească vena. Şi artera mea suferă şi se umflă şi plesneşte şi trage să moară, dar asistenta nu se lasă!
   Lângă blocul meu e un Centru Medical de Planing Familial, unde vin oameni de toate vârstelele, de la copiii de câteva luni, la bătrânii care au luptat pe frontul de la Griviţa pentru independenţa patriei, pe vremea când curcanul încă nu avea pene, dar după ce am devenit independenţi, a avut.
   În spatele blocului meu era un deal, unde iarna copiii se dădeau cu sania, iar vara băteau ţurca. Părinţii acestora se adunau în jurul focului de grătar, pe care sfârâia buna dispoziţie şi sub care ardeau orele fără nici o grijă că flăcările s-ar putea extinde asupra zilei de mâine.
   Pe deal erau copaci negri şi iarbă verde. În frunzişul copacilor îşi făceau cuib berzele, iar pe iarba dealului se întindeau câinii nimănui, care deveniseră ai noştri. În tufele de crescuseră, câinii îşi construiseră o căsuţă în care se adăposteau de ploaia şi de frigul toamnei. La umbra unuia dintre copaci îşi făcuse adăpost un om al nimănui, care devenise al nostru şi al câinilor noştri.
   Mai în susul dealului au început să apară primele viloaie, conturând un cartier aşa zis rezidenţial. Trec pe acolo ades, dar din casele rezidenţiale nu iese niciodată nimeni. În curţile de cinci hectare nu aleargă nici un copil, din cauză că părinţii nu îi lasă de teamă să nu se rătăcească. Poate o să îi doteze cu GPS. Deocamdată le-au cumpărat un spaţiu virtual de 256 mega de RAM, unde pot socializa liniştiţi şi unde pot împuşca pe cine vor ei, fără să trebuiască să cureţe sângele după săvârşirea crimelor.
    Tot pe coama dealului, câţiva vecini de-ai mei îşi încropiseră nişte mici petice de cer, în fapt nişte grădiniţe edenice în care creşteau legături de ceapă, castraveţi, roşii şi ridichii, laolaltă cu zâmbetele de bucurie şi cu voia bună ce picura în păhăruţele de ţuică sau cănile cu vin.
    Acum a dispărut tot, în afara caselor din care niciodată nu se vede nimeni ieşind. Iarba a cedat locul noroaielor răscolite de buldozere, omul de nicăieri a plecat către un alt nicăieri, câinii nimănui stau pitiţi sub roţile maşinilor înmatruiculate în Bulgaria, în Spania sau cine mai ştie pe unde şi nu înţeleg nimic, semn că timpul a trecut prea repede şi bieţii câinii nu au apucat să înveţe limbi străine. Mingea copiilor se rostogoleşte periculos în valurile de autoturisme care străbat artera din faţa ferestrei mele, ca un râu poluat în care nu mai înoată decât zgomotele asurzitoare.
   Grădinile edenice s-au fost îngropate. În locul lor vor răsări noi case, cartierul rezidenţial se va extinde ca o gripă nouă, împotriva căreia nu există încă un vaccin. Copiii cei vii nu mai au ce face cu săniuţele. Din curtea noilor case vor surâde tâmp pitici de grădină, ca într-un pictorial absurd, cel mai probabil imaginea publicitară a unui produs semipreparat, de nu semiconsumat.
   Cineva îmi spune că astea nu sunt case, ci cavouri ultimul trand, şi că în ele cei cu bani muuuulţi aleg să se îngroape de vii, pentru că asta cu îngropatul de viu e o chestie foarte cool.
   Afară plouă, semn că Dumnezeul meu din Africa a venit în România şi se pişă pe ea de ţară.

Acest text este dedicat prietenei mele imaginare, căreia i s-a mai adăugat o nălucă (după cum îi spunea o cunoştinţă comună) . Acestea două, întâlnindu-se în capul meu, mi-au dat telefon să îmi spună că sunt foarte bucuroase să se afle împreună acolo, unde au, în sfârşit ocazia, să cunoască multe personaje interesante.

Jurnalul lui Auto si Erotic. Si mai tarziu, seara.

Reveni incet din atelier, spre camera lui.
Auto si Erotic dormeau pe manusa cu un deget, singura care mai ramasese intreaga.
De fapt, manusa era intre ei, ca si cand ar fi trebuit sa faca o alegere. Daca alege prost pentru urmatorii 5 ani, ce s-ar intampla? Sau daca alege la fel de prost? Sau doar la fel...
In fine: Auto si Erotic dormeau si nici nu s-au sinchisit de trecerea lui pe coridor. In acel moment se auzi un clink!!!: primise un e-mail, probabil ca iarasi un spam. Asta il exaspereaza de fiecare data. Si nici nu are mail. Inca primeste mesajele cu 2- 3 saptamani sau luni intarziere. Doar facturile vin in timp. Atat de in timp ca afla dupa scadenta.
Era doar el, ceilalti 2 si manusa cu un deget. Era degetul ala "good point!!!", dar nu mai indraznea sa il foloseasca, de cand isi scapase levierul peste el. Iar celalat era la mijloc si nu putea fi utilizat inainte de o rectificare majora.
Intra la dus. Si dus s-a facut. Adica dus a facut. Ar fi facut baie, dar nu avea cada.
Apoi isi puse halatul si reveni in incapere.
Aia doi, dormeau tot acolo, doar ca facusera schimb de locuri.
Adormi incet, cu intreruperi de sughitat. Uitase sa isi ia pastilele si avea probleme cu calciul de cand era mic.
Dar de adormit, adormi pana la urma.
Dupa aia, nu isi mai aduse aminte nimic.

Jurnalul lui auto: Erotic, partea urmatoare.

Lipseau saibele de la planetare. A incercat sa motiveze totul prin pierderea spaclului de anul trecut, acela cu care rezolvase si coltarul de la intrare, cot cu camara, unde veneau toti nebunii sa dea cu capul.
In plus, functia automata ii venea ca o manusa cu un deget. Ii dadea o priza sigura pe teava de esapament, si nu obosea, asa ca nu era nevoie sa schimbe mana.
Fara doar si poate, blisterul din atelier, ala cu suplimente alimentare ii dadea incredere ca poate ridica cricul si singur.
Unde-o fi pus insa manivela si cutia ruginita cu vasilina?

Mesajdes alut

in calitate de proaspat co-laborator al titularului de blog, (adica el cu gramada lui de pasarici congelate, eu cu a mea - ca si mancarea de pachetel la gramada ) incep sa imi intru in semi-drepturi sau jumi-permisiuni si sa prestez in conformitate cu fisa post-ului.

O informatie recenta anunta ca romanii sunt primii care au inventat si urmeaza sa breveteze in vederea producerii la scara industriala (cu buget si resurse de criza, sub presiunea sindicatelor si a disponibilizarilor masive) primele si, deocamdata, singurele markere 100% ecologice.
Acestea scriu cu oi, preponderent pe suport vegetal, ulterior continutul mesajelor putand fi reutilizat si, dupa caz, relocat.

Vom reveni cu detalii la compunerea urmatoare.


Dezvoltatorii imobiliari par sa fie un pic descurajati de programul "Prima casa".
Un sentiment pertinent, ca la ce si la cat se schimba, e chiar ca la prima casa. Pe principiul: e prima oara ca facem asta.

:)

O noapte la operă cu cinci fantome pe o placă de surf


   Spectatorii intră în sală şi aplaudă.
   Pe rândul 4, un copac, care poate fi sugerat printr-un Pet de bere la 2 litri. De copac atârnă o pereche de chiloţi şi o pereche de ochelari cu trei lentile, cea de-a treia reprezentând lentila lui Shiva. Acesta nu poartă niciodată chiloţi, astfel că prezentatoarea spectacolului poate întreba cui aparţine articolul de lenjerie intimă. Se recoltează amprente, se trimit la laborator, se face identificarea, posesorul este arestat şi vârât în temniţă. Temniţa este o cuşcă cu gratii, care se atârnă de reflector şi moare asfixiată.
   Se anunţă că mai sunt trei ore până la începerea spectacolului. Lumea aplaudă frenetic şi strigă „Bis”. Se lasă cortina şi din spatele ei se aud zgomotele autostrăzii. Un copil încearcă să traverseze după mingea cu care se juca şi umbra acestuia este aruncată pe parbrizul unui autobuz plin cu turişti polonezi. Aceştia coboară cântând Gaudeamus Igitur şi sunt invitaţi la picnic.
   Spectatorii sunt aşezaţi de-a dreapta şi de-a stânga sălii, în funcţie de sexul pe care îl au asupra lor în momentul percheziţiei. Celor care nu au nici unul, li se oferă un pachet promoţional de la garderobă. Mărimile sunt ajustate în funcţie de semnul zodiacal al fiecăruia. Se face proba, se adaugă unele mici accesorii, după care începe prezentarea propriu-zisă.
   Intră în scenă diaconul Silver Surfer. După trei ture de sală, intră în comă. După alte două rostogoliri, intră în transă şi dispare. Lumina reflectorului îi proiectează aura, care se izbeşte violent de un panou publicitar. Spectatorii care au primit sexul feminin scot pacheţelele cu mâncare şi sticlele cu vin. Ceilalţi ar vrea şi ei să scoată ceva, dar tocmai se anunţă terminarea pauzei publicitare şi lumea se urcă în autobuz, pentru a-şi continua călătoria.
   În continuare, în spatele cortinei se aude vocea unui tată agresiv, care îşi pedepseşte copilul pentru că a îndrăznit să vină acasă fără umbră: „Mai bine nu te năşteam niciodată.”  În ciuda acestui fapt, copilul se naşte şi îşi spânzură tatăl cu cordonul ombilical. Tatăl face un atac de panică şi lumea este evacuată din sală. Geniştii sosiţi la faţa locului găsesc o cutie de carton pe care scriu cu ruj LANCOME Color Fever Gloss: “ATENŢIE FRAGIL”, după care încep să lovească în ea cu picioarele. Sosesc cei de la protecţia cutiilor de carton şi se încinge o petrecere câmpenească. Petrecerea se termină prost, întrucât din rândul 18 apare un melc care înghite tot decorul.
   Scena următoare se continuă în burta melcului, unde este teribil de frig, motiv pentru care se pornesc toate sistemele de aerisire, de stingere a incendiilor şi de prevenire a sinuciderilor la persoanele decedate prematur. Spectatorii sunt poftiţi să reintre în sală, făcând schimb de locuri şi de sexe. Se mai schimbă câteva impresii, care, în cea mai mare parte rămân aceleaşi, cu deosebirea că acum sunt citite invers, de la dreapta la stânga.
   Diaconul Silver Surfer zboară deasupra copertinei, ţinând în mîna dreaptă o legătură de pătrunjel, iar în stânga o găleată din care se scurg câteva amintiri refulate, dar şi unele obiecte de cult de culoare verde, care, în contact cu privirile noastre, se transformă în amintiri roz cu picăţele galbene, asemenea soarelui din hârtie creponată care atârnă în vârful umbrelei. Din reverul acesteia încep să curgă cele o sută patruzecişişapte de cântăreţe ale Corului Liturgico-Simfonic, dintre care optzecişitrei virgulă nouă rămân suspendate de coardele vocale şi se prăpădesc de râs. După Slujba de Pomeire, celelate şaizecişişitrei virgulă unu de cântăreţe intră pe scenă şi încep să joace şotronul. Ele poartă nişte frumoase cutii craniene transparente, pline cu rumeguş, în care o pereche de cărăbuşi dansează charleston. Diaconul declamă pe două voci atonale proaspăt înflorite: „Frate, suntem pe val”.
   Din spatele cortinei, se aude acelaşi zgomot al autostrăzii. Agentul Oprea dirijează corul cărăbuşilor, fiind singurul personaj în stare de veghe care cunoaşte tainele limbajului mimico-gestual ale frumoaselor scarabeide. Copertina se prăbuşeşte peste spectatori, care cer al doilea bis.
   Afară a început să plouă.

Membres

Une erreur est survenue dans ce gadget