Noi nu suntem normali, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră

Romulus şi Remus sunt prietenii mei imaginari. Ei au fost fraţi siamezi, făcuţi de o vulpe, dar viaţa i-a despărţit, acum sunt veri de-al doilea. Mama lor vine la mine în fiecare dimineaţa şi ne bem cafeaua împreună. Când erau mici, cu cafea îi alăpta, fapt care a dus probabil la dezinvoltura lor dezvoltată şi cred că şi la umor.
Romulus e chel, dar ştiu eu că la origine a avut păr, nu are o mână şi un picior, în locul lor fiind două circumvoluţiuni, fapt care-l face şi mai deştept, şi mai răutăcios. Remus are barbă roşcată şi e doctor de suflete. De fapt, încă nu e, că n-a dat licenţa, acum e doar asistent. Dar ştim cu toţii ce bună e o asistentă pricepută la casa omului!
De Crăciun, cei doi prieteni ai mei imaginari s-au întâlnit la mine după multă vreme, în faţa bradului pe care-l făcusem special pentru ei din sticle goale de bere, dar numai din cele verzi. N-au vrut să se întâlnească şi cu vulpea mama lor, pe motiv că pantofii ei cu toc au umbreluţele defecte şi zăpada se insinuează printre spiţe.