Contributeurs

mercredi, mars 24, 2010

O noapte la operă cu cinci fantome pe o placă de surf


   Spectatorii intră în sală şi aplaudă.
   Pe rândul 4, un copac, care poate fi sugerat printr-un Pet de bere la 2 litri. De copac atârnă o pereche de chiloţi şi o pereche de ochelari cu trei lentile, cea de-a treia reprezentând lentila lui Shiva. Acesta nu poartă niciodată chiloţi, astfel că prezentatoarea spectacolului poate întreba cui aparţine articolul de lenjerie intimă. Se recoltează amprente, se trimit la laborator, se face identificarea, posesorul este arestat şi vârât în temniţă. Temniţa este o cuşcă cu gratii, care se atârnă de reflector şi moare asfixiată.
   Se anunţă că mai sunt trei ore până la începerea spectacolului. Lumea aplaudă frenetic şi strigă „Bis”. Se lasă cortina şi din spatele ei se aud zgomotele autostrăzii. Un copil încearcă să traverseze după mingea cu care se juca şi umbra acestuia este aruncată pe parbrizul unui autobuz plin cu turişti polonezi. Aceştia coboară cântând Gaudeamus Igitur şi sunt invitaţi la picnic.
   Spectatorii sunt aşezaţi de-a dreapta şi de-a stânga sălii, în funcţie de sexul pe care îl au asupra lor în momentul percheziţiei. Celor care nu au nici unul, li se oferă un pachet promoţional de la garderobă. Mărimile sunt ajustate în funcţie de semnul zodiacal al fiecăruia. Se face proba, se adaugă unele mici accesorii, după care începe prezentarea propriu-zisă.
   Intră în scenă diaconul Silver Surfer. După trei ture de sală, intră în comă. După alte două rostogoliri, intră în transă şi dispare. Lumina reflectorului îi proiectează aura, care se izbeşte violent de un panou publicitar. Spectatorii care au primit sexul feminin scot pacheţelele cu mâncare şi sticlele cu vin. Ceilalţi ar vrea şi ei să scoată ceva, dar tocmai se anunţă terminarea pauzei publicitare şi lumea se urcă în autobuz, pentru a-şi continua călătoria.
   În continuare, în spatele cortinei se aude vocea unui tată agresiv, care îşi pedepseşte copilul pentru că a îndrăznit să vină acasă fără umbră: „Mai bine nu te năşteam niciodată.”  În ciuda acestui fapt, copilul se naşte şi îşi spânzură tatăl cu cordonul ombilical. Tatăl face un atac de panică şi lumea este evacuată din sală. Geniştii sosiţi la faţa locului găsesc o cutie de carton pe care scriu cu ruj LANCOME Color Fever Gloss: “ATENŢIE FRAGIL”, după care încep să lovească în ea cu picioarele. Sosesc cei de la protecţia cutiilor de carton şi se încinge o petrecere câmpenească. Petrecerea se termină prost, întrucât din rândul 18 apare un melc care înghite tot decorul.
   Scena următoare se continuă în burta melcului, unde este teribil de frig, motiv pentru care se pornesc toate sistemele de aerisire, de stingere a incendiilor şi de prevenire a sinuciderilor la persoanele decedate prematur. Spectatorii sunt poftiţi să reintre în sală, făcând schimb de locuri şi de sexe. Se mai schimbă câteva impresii, care, în cea mai mare parte rămân aceleaşi, cu deosebirea că acum sunt citite invers, de la dreapta la stânga.
   Diaconul Silver Surfer zboară deasupra copertinei, ţinând în mîna dreaptă o legătură de pătrunjel, iar în stânga o găleată din care se scurg câteva amintiri refulate, dar şi unele obiecte de cult de culoare verde, care, în contact cu privirile noastre, se transformă în amintiri roz cu picăţele galbene, asemenea soarelui din hârtie creponată care atârnă în vârful umbrelei. Din reverul acesteia încep să curgă cele o sută patruzecişişapte de cântăreţe ale Corului Liturgico-Simfonic, dintre care optzecişitrei virgulă nouă rămân suspendate de coardele vocale şi se prăpădesc de râs. După Slujba de Pomeire, celelate şaizecişişitrei virgulă unu de cântăreţe intră pe scenă şi încep să joace şotronul. Ele poartă nişte frumoase cutii craniene transparente, pline cu rumeguş, în care o pereche de cărăbuşi dansează charleston. Diaconul declamă pe două voci atonale proaspăt înflorite: „Frate, suntem pe val”.
   Din spatele cortinei, se aude acelaşi zgomot al autostrăzii. Agentul Oprea dirijează corul cărăbuşilor, fiind singurul personaj în stare de veghe care cunoaşte tainele limbajului mimico-gestual al frumoaselor scarabeide. Copertina se prăbuşeşte peste spectatori, care cer al doilea bis.
   Afară a început să plouă.

1 commentaires:

Roxana a dit…

:)))))))))) nu se poate asa ceva... desi seamana stupid de bine cu unele imagini din mintea mea... dar fac si eu precum cavalerii nemti din reclama la Holsten: "Genau!". nu de alta, da' nu mai pot de ras... :))))))))))

Enregistrer un commentaire

Membres