Contributeurs

samedi, mars 13, 2010

Vocile surdo-mute din capul meu


   Am mulţi prieteni imaginari, toţi oameni de treabă, la casele lor, care cu copii mari, care cu copii mici, copiii mari având copii mici, iar cei mici, copii mari, aceştia din urmă fiind acum la casele lor, şi tot aşa. Toţi muncesc de dimineaţa până seara, fără nici un folos, singura lor satisfacţie fiind aceea de a se afla în posesia unei metode infailibile de combatere a plictisului.

   Când se întorc noaptea de la serviciu, prietenii mei imaginari trec pe la mine şi îmi aduc diferite cadouri, desigur, imaginare. Bucuria mea este întotdeauna inimaginabil de mare. Câteodată, ei vin pe rând, însă în weekend obişnuiesc să vina toţi deodată, prilej cu care dau o mare petrecere, încheiată invariabil prin sosirea unui echipaj al poliţiei de la secţia 4, aflată la două străzi de mine, şi a unui echipaj medical al Spitalului de Psihiatrie, aflat pe aceeaşi stradă.
    Tot pe aceeaşi stradă, mai e o stradă, dar asta e închisă pentru reperaţii. Ca să ajung la chioşcul cu ziare şi ţigări trebuie să iau autobuzul până la cap de linie, după care să mă întorc trei staţii, unde niciodată nu are ziare şi ţigări. Căutările mele se termină invariabil prin sosirea celor două echipaje mai sus menţionate, care mă aduc înapoi la spitalul de unde fugisem. În curtea acestuia găsesc întotdeauna un chiştoc pe care îl aprind fericit, iar în veceu găsesc întotdeauna un ziar cu care mă şterg la cur, tot fericit.
   Cea mai bună prietenă imaginară a mea suferă de personalitate multiplă. Ea se crede psiholoaga Mirela Zivari, bucătarul Horia Vârlan şi vrăjitoarea Cireşica, cea care a vrut să îl transforme pe preşedintele Băsescu în academiciana de renume mondial, tovarăşa Elena Ceauşescu, dar a dat greş. Prietena mea are, la rândul ei, un soţ imaginar şi doi copii imaginari cu care ea îşi imaginează că o înşală, astfel că s-a jurat pe mă-sa că îi împuşcă pe toţi în cap şi dă divorţ. Ieri, prietena mea imaginară mi-a arătat o poză cu cânii din curtea ei imaginară şi m-a pus să-mi imaginez că sunt copii mei. Atunci mi-am imaginat că sunt însurat cu Angelina Jolie şi am plâns. Că să-mi treacă de supărare, personalitatea ei numărul doi mi-a făcut o ciorbă din burta unui asistent, dar nu mi-a plăcut, că nu avea iaurt, aşa că am aruncat-o la chiuvetă. Prietena mea imaginară a început să plângă şi ea, aşa că am mai plâns şi eu o dată. Când a venit infirmiera să ne întrebe „de ce mama dracului plângeţi, retardaţilor?”, i-am zis că „aşa, de-ai dracului, că suntem retardaţi”. Ea ne-a mai întrebat dacă avem habar pe unde umblă asistentul Ghiţă, noi i-am răspuns că nu ştim. Ea atunci a zis că suntem obraznici şi o să ne spună la şefa de secţie şi atunci o să vedem noi. Prietena mea imaginară i-a zis „să-mi sugi pula, şi tu, şi şefa, şi tot neamul vostru.” Atunci infirmiera nu a mai zis nimic şi a închis uşa. Eu am deschis-o la loc, că vroiam să ascult ce cântă domnul Ringo Starr de la salonul 3.
   De la un timp încoace, vocile din capul meu refuză să îmi mai vorbească. Fac pe ale dracului cu mine şi îmi zic că sunt surdo-mute. De fapt, nu zic nimic. Cum pula mea ar putea o voce surdo-mută să îţi spună ceva? Şi cum, ale dracului, nu vor să spună nimic, îmi imaginez că asta trebuie să fie: sunt surdo-mute. Am fost cu ele la logopedul spitalului, care mi-a zis acelaşi lucru. Personalitatea unu a prietenei mele imaginare mi-a zis că să stau liniştit, că totul o să fie bine, că e ceva trecător, pe bază de stress. Să le scot la aer curat, să le cumpăr nişte haine noi, poate chiar să le fut mai des şi atunci o să-şi revină. Dacă nu o să-şi revină, prietena mea imaginară mi-a promis că o să vorbească cu personalitatea ei numărul trei şi o să facă un descântec. Dar eu nu am încredere în astfel de lucruri. Ea îmi spune că sunt paranoic şi mă sfătuieşte să mă tratez. Eu îi zic să se  trateze ea cu mă-sa, că eu nu sunt nebun, aşa cum e ea. După care mă întorc la mine în salon, de unde nu am plecat niciodată.
   Dar eu aşa mi-am imaginat. 
acest text este o reacţie la diagnosticul personalităţii numărul unu a prietenei mele (ne) imaginare, care mi-a zis că aude vocile din capul meu. 

9 commentaires:

Geocer a dit…

Pai tu dupa Simona te iai, mai Papabembe? Tu nu stii ca ea e mai dusa decat tine?

giulia a dit…

eu nu stiu sa aberez. Vad ca pentru tine cuvintele sunt doar o joaca. Sunt curioasa viata reala cum o vezi?!

papabembe a dit…

George: păi tocmai de aia mă iau după ea
Giulia: tot aşa.

Sabina Laiber a dit…

Super tare scris! M-a amuzat teribil. :)

simf a dit…

@Giuliaszavo, Remus nu vede viata reala. Realul lui e doar din cand in cand tangent cu cel al societatii contemporane, moment periculos de altfel, pentru ca risca sa genereze o bucla spatio-temporala care sa ne duca vesnic in Congo sau Somalia sau Somaliland, ca inca nu m-am prins unde e locuinta lui imaginara. El are un caine care vede lumini colorate si-si cumpara tigari si ziare, pentru ca e un vicios.
"Nicio minte de calitate nu e scutita de un dram de nebunie." Lui Remus am vazut eu ca nu-i plac dozele homeopate...

Anonyme a dit…

@giulia, tu stii sa ratacesti, nu sa aberezi.
@papabembe, azi e juma' de ziua ta e sf mucenic papa, asa ca... juma de la multi ani de la mine, sa traiaaascaaa!
elful cinic

Anonyme a dit…

ma plicitisesc si n-am copiii. sau poate ca de-aia. n-am nici circa 4, am circa 7. nu de politie. o ascult pe strada. pe strada-n strada-n reparatii de primavara. am personalitati multiple, primele sunt 3 si fiecare din ele are cite 3. cite personalitati am eu, copiiiiii? astept raspunsul copiilor tai cu angelina. chioscul de tigari a fugit sa cumpere ziare pentru ringo star.
asistentul ghita

Anonyme a dit…

vocile din capul tau au inceput sa se bilbiie, le-a invatat logopedul. au venit la mine la mansarda. mi-au si mobilat-o. ele mi-au spus ca nu i-au vorbit prietenei tale imaginare, ci tie si tu ca un las le-ai dat de gol. de-aia s-au suparat si-au fugit. se intorc numai daca troleul o sa le duca direct la tine in balcon.
adevaratul purtator de cuvint al vocilor, nu blonda cu craci lungi

papabembe a dit…

anonim: 1) răspunsul la problema ridicată de tine comportă o soluţie multiplă al cărei comportament ridică un mare semn de întrebare privind relaţia mea cu angelina care este o fiinţă problematică pentru că ultima oară a fugit cu chioşcul de ziare şi asistentul ghiţă s-a enervat şi i-a dat foc lui ringo star şi l-a fumat şi afară a nins şi s-a ales praful de lalelele lui pendiuc care i-a zis să îi numere pavelele dar jean a zis că mai bine numără nişte ouă că vine paştele şi îi trebuie lui nevastă-sa la salata de boeuf dar nu-i mai face că de paşti e de serviciu şi să-i dea primarul să mănânce că ea s-a săturat.
2) nu le-am dat de gol, dar m-am ruşinat că una din ele umbla prin casă în curul golşi mai are şi omul musafiri nu se poate chiar aşa acum a zis că se aruncă în gol de la balcon şi m-a părăsit şi blonda. dar mi-a lăsat cracii care acum aleargă prin casă după logoped dar nu în curul gol cum te-ai putea gândi că sunt bine crescuţi

Enregistrer un commentaire

Membres